Dragoste

Am mentionat ca Andrei pana nu primeste o imbratisare si-un pupic din partea Clarei nu se culca? Si ca atunci cand e suparat cu adevarat trebuie musai sa il ia Clara in brate? E innebunit dupa Clara, si ea dupa el. Doar ca Andrei e mult mai vocal cu dragostea asta, adica chiar cere imbratisari peste imbratisari, iar Clara in schimb nu vrea sa fie pupata – nu ii place sa o pupe Andrei. Ea da pupicuri fara nici o problema, dar cu conditia sa nu i se intoarca favoarea.

Dap. Dragoste mare.

O alta nebunie cu Clara era legata de codite – sub nici o forma, dar sub nici o forma, sa nu i se faca codite. De abia am convins-o la baie sa isi tina 2 minute coada precara,ca sa nu se ude pe par (si asta ptr ca nu suporta sa fie spalata pe cap). In schimb, de cateva zile vad ca s-a schimbat ceva la ea – cum necum a inceput sa poarte codite/ codita. O fi de la caldura? Nu, nu cred, avand in vedere ca atunci cand isi pune in cap ceva Clara sunt sanse foarte mari sa se intample acel ceva. E incapatanata rau.

Cand vin acasa e genial – amandoi ma alearga si ma imbratiseaza mai sa ma darame – asta clar e unul din momentele cele mai faine din viata mea acum – sa vin acasa si sa vad reactia copiilor la treaba asta – absolut de vis. Si pentru ca o ducem pe Nana la metrou, de fiecare data Clara ma intreaba: Pot sa vin cu tine, mami?

Un alt moment fascinant e atunci cand Clara se spala pe maini. De fapt, nu musai sa se spele pe maini, ci sa se joace ore intregi cu sapunul lichid. Ii place maxim sa faca spuma, si se da cu tone de sapun lichid ca sa vada ce si cum, dupa care tot face bule. Am gasit-o o data in baia de jos cu apa curgand si cu bulele iesite cam de 70 de centimetri patrati pe la scurgerea apei. Am luat-o de acolo, etc etc. ca dupa alte 15 minute sa o gasesc din nou acolo, de data asta luand spuma de pe jos si facand nu stiu ce cu ea la chiuveta. Genial!

Aoleu

Aoleu e noua forma de a atrage atentia a Clarei. Aoleu!

Asta am zis si eu ieri, cand stateam linistiti la petrecerea lui Amelie si cineva, mama unui nazdravan de 3 ani, ma intreba la ce gradinita am inscris-o pe Clara. Aoleu la puterea a mia! Asta pentru ca am realizat in secunda aia nu ca am ratat inscrierea, nu ca poate nu mai am sanse sa o pun in gradinita la care  ne gandeam ca o sa mearga, nu la asta ma gandeam: ci la faptul ca am uitat pur si simplu sa imi inscriu copilul la gradi. Cum se poate una ca asta? Adica, pe bune?!!!!! Eu?

Dap. Eu. Am uitat.

Vestea buna e ca se mai poate si saptamana asta. Ma voi duce probabil cu actele in ultima zi, dar…mai bine mai tarziu, nu?

Andrei e ochelarist, nu stiu daca am mai scris asta. Adica trebuie sa poarte ochelarii non-dtop, nu doar cand scrie si citeste. Si pentru ca vede mai slab cu un ochi, trebuie sa faca ocluzie – adica, 2-3 ore pe zi sta cu ochiul mai bun acoperit, ca sa il forteze pe cel mai slab (stangul) sa recupereze. Yummi! I-am pus alarma in fiecare zi de la 2:30 ca sa nu uite. Tot uita din cand in cand. Normal, doar e baiatul nostru.

De saptamana viitoare insa voi avea si eu ochelari. Sa vezi atunci!

Peste 2 saptamani plecam in concediul anual anti-divort. Lucru bun, de altfel, doar ca am mari emotii cu Clara – e innebunita dupa mami a ei si nu vrea de nici un fel sa stea fara mine. Ceea ce e minunat, pentru o mama responsabila si care vine la 6 de la munca, mai putin  minunat pentru o mama ca mine, care ajung acas ain jur de 8 si ma simt vinovata in continuu ca nu petrec destul timp cu ea. Doh! Iar cu 2 nopti inainte o sa fiu plecata si la team-building, deci ce mai, o sa fie interesant!

A, si tot de Clara, sa nu uit, a avut o idee creata rau in weekendul asta: era pe wc (da, am inceput antrenamentele, de Paste, dupa care am renuntat, dupa care am reinceput) si am lasat-o acolo nesupravegheata. Aoleu!

Cand m-am dus la ea sa verific, era uda pe picioare si pantalni si chiloti – foarte mandra de altfel, mi-a povestit ca se spalase pe picioare cu peria de wc, si se simtea foarte bine la picioare, o racorise apa aia, era atat de mandra de ea….aproape ca mi-a fost mila sa ii spun ca e naspa sa se dea cu peria aia care de obicei spala caca-ul. Uf!

In seara asta am mutat si biroul din camera lui Andrei – l-am dus in camera Clarei – de fapt, gata, oficial, i-am lasat cu paturile 2 intr-o camera, si cu birou/ joaca in alta camera. Sa vedem. Le place clar sa doarma impreuna, si evident si pentru noi e mai simplu sa ii culcam asa. So…..traiasca fratii!

PS. Andrei mai vrea un fratior.

Aoleu!

La multi ani!

Incepem un nou capitol: i-am mutat din nou patul Clarei in camera lui Andrei. Am mai facut asta o data, cand era Clara mult mai mica, cred ca avea un an jumate, nu a functionat. Era prea mica si nu adormea usor, plus ca il zapacea pe Andrei cu trezirile ei noaptea. Nu mai zic cand era bolnava….

Acum sansele sunt mai bune. Sau asa pare acum 🙂

Faza tare ca fix azi aveam o problemuta noua: se auzea muzica de la niste vecini – dar puternic, nu oricum. Se distrau oamenii, cu volumul dat la maxim, si toate ca toate, dar cand a venit ora de culcare, Clara da-i cu intrebari si explicatii ca ce e cu muzica asta, ca e bum-bum si ea nu poate sa doarma. Uf! I-am explicat ce si cum, i-am spus ca sunt 2 optiuni, fie sa sunam la politie, fie sa vorbeasca tati cu vecinii – ce credeti? Pai, a purces tati sa vorbeasca, desi Clara ar fi vrut sa chemam politia. S-a facut liniste chiar foarte repede, ba nu se mai auzea deloc muzica, de am zis ca wow, tati asta are o super putere de convingere, si ce repede a functionat. Ca dupa aia sa imi povesteasca Liviu amuzat ca a ajuns in fata casei vecinilor si acolo era o masina de politie deja 🙂

Well, trecand de obstacolul asta totul a mers uns- au adormit, si asta dupa aprox 10 minute – 2 in 1! Adica, in loc sa stam fiecare parinte cu cate un copil in camere diferite, stam un pic cu amandoi. Fingers crossed!

Clarita e intr-o super perioada, e intr-un maxim absolut de dragalasenie, si a invatat un nou cuvant: Aoleu. Cum Nana mereu rade cand o aude, il repeta des – aoleu aia, aoleu asta, eoleu in sus, aoleu in jos.

Da, avem Nana de la 2 mai din nou. Sa vedem cum se adapteaza acum dupa ce a stat 6 luni de zile cu piciorul in recuperare. Deocamdata imi zice in fiecare zi cand o duc la metrou ca au capiat-o din nou copilasii. Dragii de ei 🙂

Andrei in schimb e cam morocanos – nu tot timpul, dar mare parte din timp, daca nu facem ca el, adica sa stea non-stop pe tableta, nu e ok si nu e happy. Si cum si Liviu sta cam non-stop la laptop, Andrei vrea si el sa stea tot atat la tableta sau laptop – mai nou il las pe laptopul meu, i-am luat de ziua lui un joc, Factorio, si se joaca pe el cu maxima placere. Am foarte des momente cand imi vine sa ii interzic total treaba asta, pentru ca mi se pare ca jocul asta sau de fapt lipsa lui duce la foarte multe lupte si crize de furie, sa vedem….E destul de greu sa tinem sub control treaba asta, mai ales ca joaca in retea cu Liviu.

Aoleu!

Bufnituri in mijloc de noapte

Clara continua sa insiste. Vine noapte de noapte la noi, cu mici exceptii (exceptia fiind cand doarme rupta de oboseala pana dimineata). Altfel, se infiinteaza la noi, in mijlocul noptii, cu tot cu maimutoi dupa ea, cu perna cateodata, se urca singurica in pat si…..atat.

Azi noapte Liviu s-a cam ratoit la ea ca ii dadea picioare in cap. La care Clara s-a simtit si s-a mutat….nu, nu la ea in camera, ci la picioarele mele, langa marginea patului. Intre timp, Liviu s-a tot gandit el ca o sa cada fetita si ca se loveste, asa ca a mutat salteaua mica rosie langa pat – evident, peste nu stiu cat timp s-a auzit o bufnitura si…..nici o surpriza, Clara era pe salteaua de jos 🙂

Dupa care am revenit la normal Clara la mijlocul patului, intre noi. Doh!

Vointa maxima

L-am reparat pe domnul Andrei si ale lui bubite. Ma rog, mereu apar altele.

Clarita e innebunita dupa mine si dupa a primi raspuns la …orice?

A intrat in perioada ‘De ce?’ Si e vai de noi. Nu pentru ca nu suntem mai batrani si morocanosi si cu putina rabdare, ci si pentru ca nu prea intelegem ce spune. Vorbeste si vorbeste si vorbeste.

E prietena cu dna Lili (dna care ne ajuta cu curatenia) acum ca Nana (bona) inca nu s-a intors la noi (dar o asteptam cu mare nerabdare!).

Mama e tot la noi. Clara nu mai merge la gradi, a plecat si miss Gianina si se si tot imbolnavea….punct si de la capat.

Andrei mi-a facut cadou de ziua mamei si de 1 martie niste minunatii artistice create la scoala. O nebunie! Acum imi dau seama ca mai bine pun si pozele aici. Revin.

Iar Clarita ma tot intreaba de ce nu are sani, ca vrea si ea sani, si ma fugareste sa imi arate sanii, dupa care sa mi-i arate si pe ai ei (lipsa). Ea de ce nu are?

Andrei a scapat de carii. 10! Si am primit si magnifica recomandare sa mergem cu el si la ortodont. So….

Dar pana acolo trebuie sa mergem la oftalmolog, ar cam fi cazul, mai ales ca nu prea poarta acei ochelari pe care i-a primit.

Clara e foarte prietenoasa si sigura pe ea in continuare, au inceput sa o caute unele fete mai mari din cartier, iar ea e super incantata de asta 🙂 La orice intrebare de genul ‘stiai ca…’ raspunde cu DA. Si intotdeauna e dispusa sa incerce lucruri noi si sa faca – acum.

Andrei in schimb a avansat mult ca independenta, de cand cu tabara asta si cu Go-ul, asa il simt. Pe de alta parte, la scoala ne tot povesteste de intamplari de genul ‘mi-a tras una nu stiu ce baiat’ sau ‘m-au fugarit cu totii’ – nu ne-am prins inca care e treaba, daca e real o problema sau exagereaza el putin (toti baietii se inghiontesc la scoala, right?).

Clara e intr-o etapa cand se trezeste noaptea si nici nu mai plange, vine la noi in pat, se baga la mijloc si doarme cu noi. Iar noi nu mai zicem nimic, ca dupa ani de nedormit si dupa minunea copilului mic bun de imbratisat dupa ce cu primul ai facut armata….ce mai, e bine sa te trezesti cu Clarita in brate.

Ca sa nu mai zic ca la vointa ei am unele dubii ca ar accepta sa se duca inapoi in patul ei.

 

Continuam

Punct si de la capat, nu?

Asadar, mergem si in aventura Campionatului National de Go. Care se pare ca va fi la Baile Felix.

Andrei inca nu si-a revenit ca bube din recenta tabara, dar suntem pe drumul cel bun.

Fun facts: s-a intors cu toate cele 10 perechi de chiloti calcate la fel – nu, nu a purtat aceeasi pereche in fiecare zi, a descoperit aerisirea. Adica, fara chiloti. Cool, nu? La propriu (tabara in ianuarie la Vatra Dornei – really?!)

Cand a intrat in casa putea de ziceai ca avem un om al strazii – super fun! Ne-a zis ca s-a spalat o data, asa, rapid…..iar pe dinti, de 2 ori – cica. Asa de bine ca suntem la a 10-a carie de reparat, doh!

Andrei a castigat 4 concursuri din 7, ceea ce e mult mai bine decat ne asteptam, pentru ca ne zisese Marius, antrenorul de Go, ca vor fi copii buni, nu incepatori. So….de bine!

Clarita in schimb s-a bucurat enorm cand a dat de domnul Andrei, s-ar juca non stop cu el. Bucuria noastra e alaturi de noi.

Insa mai tare (aproape) decat tabara si faptul ca s-a intors teafar, a fost decizia lui Andrei de a merge din nou, la distanta asa mica, cu cei de la Go.

Asta, fie vorba intre noi, dupa ce mi-a povestit ca un coleg de camera l-a incuiat in camera ‘din greseala’, cand el era in baie.

Ba mai mult de atat, in weekend am fost la o prietena sa ne imprietenim copiii, si Andrei cand sa plecam imi zice ‘mami, pot sa raman aici?’ – asa, pur si simplu. A ramas peste noapte, asa, spontan, chestie care nu s-ar fi intamplat niciodata cu vechiul Andrei. A fost super tare! A dormit cu Miron, un baietel de 5 ani – pe la 11 noaptea le-a zis Claudia, prietena mea, ‘baieti, va inchid usa’, la care Andrei se uita ciudat si ii zice ‘pai de ce ne zici baieti?’ – el era convins ca Miron era fata 🙂

Asta pana l-a fugarit putin Miron cu putulica scoasa ca sa se convinga, deh! S-au imprietenit, mi-a zis Andrei ca ii invitam pe la noi sa doarma si ei la noi acasa.

All in all, este super tare, avem copil care incepe sa fie pe cont propriu, bine, cat de cat, ca pentru varsta lui. Aloha!