Mami trezirea!

Asa ma intampina Clara diminetile de weekend. Ceea ce nu e rau. De Andrei am scapat la un moment dat de trezitul la ora 6 – cum? Simplu. I-am luat tableta 🙂

Asadar, weekendul trecut, un copil imi zice trezirea. Mergem la munte, mami?

Asta dupa ce avusesem un weeeknd anterior ratat, Clara febra, Andrei febra, liviu febra si tot asa.

Pe mine ma cam durea capul ce-i drept, dar am zis ca mergem.

Nu si Liviu, care la raport a iesit cam sifonat (era bolnav, zice el).

Insa ca sa nu irosim bagajele facute de weekendul trecut, am plecat – sa facem un traseu usurel, la Cascada Urlatoare, in Busteni.

Am plecat la 9 de acasa. Pe la 12 nici nu ajunsesem. Am oprit evident, pe drum, la faimosul muzeu al trenuletelor. Dupa care ne-a dus GPS-ul pe o scurtatura prin Busteni – era sa imi rup masina in 2, am oprit de un belvedere suuuper fain, ne-am blocat pe unde vroia GPS-ul sa o luam, dupa care intamplarea fericita: am ajuns la Castelul Cantacuzino – unde oricum vroiam sa ajung de nu stiu cata vreme. Asa ca am oprit – avantaj non-Liviu. Am luat si mancare de acolo, la super de fita restaurant, aproape ca am facut insolatie. Am dat o tura prin curte, dupa care am continuat drumul.

Asa se face ca am ajuns la telecabina in jur de ora 14:00. Super ora sa te apuci de drumetii. Am oprit departe de pornire, ptr ca nu erau locuri de parcare, super aglomerat….pana sa ajungem la start, deja facem popas, eram terminati, Clara ma tot intreba cand o iau in brate si cand ne oprim, si tot asa…..as fi pus toti banii ca nu mai ajungem la Cascada, tot incercam sa ii explic lui Andrei ca trebuie sa isi reevalueze planul.

Pana la urma, insa, ce crezi! Si-a revenit Clara cand s-a facut vorba de mergem pe la umbra, si gata, nimic nu ne-a mai oprit! Am ajuns la cascada, ne-am intors de la cascada, ne-am pozat si distrat, ne-am speriat putin de ursi, ne-am oprit din nou la paraul de la intrarea pe traseu, unde Andrei a avut ocazia de data asta sa ‘cada’ in parau cu adidasii, asa ca am stat si sa se usuce dupa aia. Clara nu mai contenea cu fuga prin iarba, era de neoprit, nici nu stiu de unde mai avea energia, si totul a culminat cu momentul in care i-am itnrebat daca continuam aventura sau ne intoarcem acasa: aventura clar!

Asa ca am oprit sa dormim in Targoviste, la un hotel, si a doua zi am vizitat si Curtea Domneasca. Le-a placut in turn, si pe langa, ne-am pozat si hahait din nou, si am plecat spre casa. In Targoviste intamplarea la hotel cea mai tare: Clara a fugit de langa mine si s-a bagat intr-o usa rotativa, s-a panicat si in loc sa se duca cum mergea usa, a dat sa impinga in ea – si-a prins mana pe dupa usa, o nebunie, noroc ca nu era mana destul de mare, sau era destul loc acolo….oricum, m-au trecut bine de tot fiorii cand am vazut-o asa.

Punct. Si de la capat. De fapt, sa nu uit sa mentionez ca pana la urma am ajuns si la gelateria din Floreasca – buna inghetata, nu ca la Roma dar buna – tot eu cu 2 copii, tot fara Liviu.

Ne e bine, chiar m-am descurcat foarte bine cu ei. Mai facem!

A stabilit cu Clara si Andrei ca mai mergem pe munte, si ca o sa vizitam si casa cu fantoma, a Iuliei Hasdeu, sa ne convingem ca nu exista nici o fantoma acolo. Sau?

Weekend cu soare si copii frumosi

Weekendul asta a fost pana la urma super tare. Am facut tone de limonada (folosim menta salbatica, din spatele balansoarului, mult mai rezistenta decat orice as planta in ghiveci), am stat destul de mult in hamac (cu bile si fara), am dat comanda de printat poze (tot zic ca fac un dulap intreg cu poze de familie, pana acum am cam o treime plina), am reusit sa iau si cos de rufe (din alge marine, super smecher, de la Ikea), am luat pana si farfurii roz si cana roz (sac, am devenit tot ce ziceam ca nu voi fi – inainte de Clara ziceam), am lenevit si ne-am jucat prin gradina, si am si mancat burgeri de la Vivo asezonati de celebrii cartofi cu parmezan si usturoi.

Fata de cum incepuse, a fost chiar ok, mai ales ca febra Clarei a disparut cam pe sambata – azi de dimineata imi spunea ‘Mami, mergem la munte?’

Si pentru ca nu poate fi chiar totul imaculat, in seara asta Andrei a facut febra 🙂 Been there, done that…. Sper sa fie la fel de OK ca la Clara.

A, asta si faptul ca toate pozele facute de Liv cu noi in hamac sunt miscate. Oh well…unele lucruri nu se schimba 🙂

IMG_20170730_202102_BURST001_COVER

Mini-vacanta

Azi mi-am luat zi libera. Si am cautat si am cautat si pana la urma am si gasit una din ultimele variante de cazare la munte – super locatie. Super vibe si excitement in familie. Mergem la munte, yeeei. De 3 zile Clara ma tot intreba cand mergem la munte.

Doar ca de dimineata, cu bagaje facute si tot, Clara avea febra. Nu mare, dar avea. Si se simtea prost. Story of my life (Andrei, Im watching you!). Am anulat tot – am chemat-o pe Nana, am anulat hotel, si am plecat la doctor. Care domn doctor mi-a dat OK-ul sa plec totusi chiar cu ea asa, ptr ca:

-ii trecuse febra imediat dupa Nurofen

-avea pofta de mancare

-era prea devreme sa puna un diagnostic, a zis ca o tinem sub observatie

-bubitele de pe ea nu pareau sa indice nici o boala

Zis si facut- fericire din nou, vorbeste cu Nana, cu hotelul din nou, termina bagajele, so on…

Pe drum, bucurie mare, am stat de vorba, au si dormit, dar in mare parte Clari a fost super alerta.

Ajungem in Ploiesti. Intru, ca sa mancam ceva, ca dupa doctori si tote cele se facuse ora 12-13. Ajungem la restaurant si in momentul ala super happy cand gasesc masa si ne asezam la ea si vad in jurul meu oameni satisfacuti cu mancarea si cu super bauturi, si deh, ne astepta o super vacanta, iar vremea parea ca totusi tine cu noi (s-a tot anuntat ploaie si furtuni, si spre munte parea ca e OK) – in momentul asta cum spuneam, cu planetele toate aliniate, pun mana pe Clara – auch! Fierbea. Ii iau temperatura (da, umblu cu medicamente si cu termometru in geanta, deh, am geanta mare) si pe la 39.3 deja i-am luat termometrul ca nu mai avea rabdare sa piuie si m-am repezit sa ii dau Panadol.

Decizie: ne intoarcem. Nu neaparat ca nu ma descurcam, dar ma gandeam ca daca tot ii creste si ma apuca noaptea si ii urca aproape sau peste 40, nu as fi vrut sa fiu in toiul noptii prin hotel eu cu 2 copii din care unul cu febra.

Asadar: da din nou telefon, sa anulez, calmeaz-o pe Clara, care intre timp devenise isterica, pe Andrei, care deh, era suparat si el si dezamagit, pe doamna chelnarita, care era foarte empatica si vorbareata si vroia sa stie toate detaliile bolii Clarei, pe universul care imi zimbea stirb si pe toate planetele alea, care cumva se cam dezaliniasera.

Deh. I-am calmat pe toti, am plecat cu copil si copil si pizza la pachet si purcel bla bla cu coada intre picioare inapoi la Bucuresti si evident ca dupa ce am ajuns acasa ne-am calmat de tot (aproape, am mai avut un incident pana am convins-o sa bea macar niste laptic, dar ii trecuse febra mare, se simtea mai bine, doar ca a facut pipi in pat in timp ce bea laptic de a mai trebuit sa schimb si asternuturi si sa frec si salteaua).

Exact ideea mea de zi de concediu si de mers la munte.

Si inca nu am despachetat.

Insa, pana acum, copiii au stat 2 saptamani plecati – Clara a stat la mama, unde s-a ingrasat de cate dulciuri a bagat in ea (la 8:30 seara ea manca inghetata – in fiecare zi; ca sa accepte sa manance, mi-a explicat mama). A fost foarte fericita si s-a descurcat de minune pentru prima ei plecare de acasa, nici gand sa ii fie dor de noi sau ceva de genul.

Andrei a stat si el o saptamana la bunicul si Mihaela, dupa care o saptamana intr-o tabara de cercetasi, unde a fost si cu Edi Brinza. Deci, iar distractie pe cinste.

Iar acum suntem din nou la butoane, sa vedem ce si cum.

Aoleu si vai de mine, cum ar zice Clara. (care Clara e in curs inca de adaptare la olita/ WC, iar cand doarme o punem cu pampers – inca).

Zen!….

Gradi

Momentul ala cand tu vorbesti cu toata lumea despre cum va merge copilul tau in toamna la gradi…dar tu de fapt ai uitat sa il inscrii la gradi: priceless.

Am fost la petrecerea lui Amelie si noroc ca una din mamici avea un baietel de varsta similara cu Clara. Si vorbeam noi de gradinite si de cum o sa mearga ei din toamna si la un moment dat nu stiu cum a venit vorba de acte – pam! Aha moment cu: Roxana, iar ai facut-o lata!

Partea buna e ca am rezolvat-o, cred, adica am sunat imediat la gradi si mi-au zis ca mai au locuri, asa ca m-am dus repejor cu toate actele. Asteptam verdictul

Dragoste

Am mentionat ca Andrei pana nu primeste o imbratisare si-un pupic din partea Clarei nu se culca? Si ca atunci cand e suparat cu adevarat trebuie musai sa il ia Clara in brate? E innebunit dupa Clara, si ea dupa el. Doar ca Andrei e mult mai vocal cu dragostea asta, adica chiar cere imbratisari peste imbratisari, iar Clara in schimb nu vrea sa fie pupata – nu ii place sa o pupe Andrei. Ea da pupicuri fara nici o problema, dar cu conditia sa nu i se intoarca favoarea.

Dap. Dragoste mare.

O alta nebunie cu Clara era legata de codite – sub nici o forma, dar sub nici o forma, sa nu i se faca codite. De abia am convins-o la baie sa isi tina 2 minute coada precara,ca sa nu se ude pe par (si asta ptr ca nu suporta sa fie spalata pe cap). In schimb, de cateva zile vad ca s-a schimbat ceva la ea – cum necum a inceput sa poarte codite/ codita. O fi de la caldura? Nu, nu cred, avand in vedere ca atunci cand isi pune in cap ceva Clara sunt sanse foarte mari sa se intample acel ceva. E incapatanata rau.

Cand vin acasa e genial – amandoi ma alearga si ma imbratiseaza mai sa ma darame – asta clar e unul din momentele cele mai faine din viata mea acum – sa vin acasa si sa vad reactia copiilor la treaba asta – absolut de vis. Si pentru ca o ducem pe Nana la metrou, de fiecare data Clara ma intreaba: Pot sa vin cu tine, mami?

Un alt moment fascinant e atunci cand Clara se spala pe maini. De fapt, nu musai sa se spele pe maini, ci sa se joace ore intregi cu sapunul lichid. Ii place maxim sa faca spuma, si se da cu tone de sapun lichid ca sa vada ce si cum, dupa care tot face bule. Am gasit-o o data in baia de jos cu apa curgand si cu bulele iesite cam de 70 de centimetri patrati pe la scurgerea apei. Am luat-o de acolo, etc etc. ca dupa alte 15 minute sa o gasesc din nou acolo, de data asta luand spuma de pe jos si facand nu stiu ce cu ea la chiuveta. Genial!

Aoleu

Aoleu e noua forma de a atrage atentia a Clarei. Aoleu!

Asta am zis si eu ieri, cand stateam linistiti la petrecerea lui Amelie si cineva, mama unui nazdravan de 3 ani, ma intreba la ce gradinita am inscris-o pe Clara. Aoleu la puterea a mia! Asta pentru ca am realizat in secunda aia nu ca am ratat inscrierea, nu ca poate nu mai am sanse sa o pun in gradinita la care  ne gandeam ca o sa mearga, nu la asta ma gandeam: ci la faptul ca am uitat pur si simplu sa imi inscriu copilul la gradi. Cum se poate una ca asta? Adica, pe bune?!!!!! Eu?

Dap. Eu. Am uitat.

Vestea buna e ca se mai poate si saptamana asta. Ma voi duce probabil cu actele in ultima zi, dar…mai bine mai tarziu, nu?

Andrei e ochelarist, nu stiu daca am mai scris asta. Adica trebuie sa poarte ochelarii non-dtop, nu doar cand scrie si citeste. Si pentru ca vede mai slab cu un ochi, trebuie sa faca ocluzie – adica, 2-3 ore pe zi sta cu ochiul mai bun acoperit, ca sa il forteze pe cel mai slab (stangul) sa recupereze. Yummi! I-am pus alarma in fiecare zi de la 2:30 ca sa nu uite. Tot uita din cand in cand. Normal, doar e baiatul nostru.

De saptamana viitoare insa voi avea si eu ochelari. Sa vezi atunci!

Peste 2 saptamani plecam in concediul anual anti-divort. Lucru bun, de altfel, doar ca am mari emotii cu Clara – e innebunita dupa mami a ei si nu vrea de nici un fel sa stea fara mine. Ceea ce e minunat, pentru o mama responsabila si care vine la 6 de la munca, mai putin  minunat pentru o mama ca mine, care ajung acas ain jur de 8 si ma simt vinovata in continuu ca nu petrec destul timp cu ea. Doh! Iar cu 2 nopti inainte o sa fiu plecata si la team-building, deci ce mai, o sa fie interesant!

A, si tot de Clara, sa nu uit, a avut o idee creata rau in weekendul asta: era pe wc (da, am inceput antrenamentele, de Paste, dupa care am renuntat, dupa care am reinceput) si am lasat-o acolo nesupravegheata. Aoleu!

Cand m-am dus la ea sa verific, era uda pe picioare si pantalni si chiloti – foarte mandra de altfel, mi-a povestit ca se spalase pe picioare cu peria de wc, si se simtea foarte bine la picioare, o racorise apa aia, era atat de mandra de ea….aproape ca mi-a fost mila sa ii spun ca e naspa sa se dea cu peria aia care de obicei spala caca-ul. Uf!

In seara asta am mutat si biroul din camera lui Andrei – l-am dus in camera Clarei – de fapt, gata, oficial, i-am lasat cu paturile 2 intr-o camera, si cu birou/ joaca in alta camera. Sa vedem. Le place clar sa doarma impreuna, si evident si pentru noi e mai simplu sa ii culcam asa. So…..traiasca fratii!

PS. Andrei mai vrea un fratior.

Aoleu!