De vara

Copiii sunt in vacanta de doua saptamani, si cu toate astea domnul Andrei se trezeste de la 6:30 sa se joace pe tableta. Are in continuare limite dar nu prea le mai respecta, din ce vad eu.

Asta in conditiile in care tot timpul anului cand il trezim sa mearga la scoala tot face super urat ‘Cine a pus scoala asa devreme?’ Mie si statul pe tableta mi se pare destul de obositor. A, si mai facem chestia asta, cand sunt acasa nici nu ma baga in seama, dar cand ples se supara si se motaneste ca vrea la mami. What?

 

Clarita e o scumpa, o alint in toate felurile – ea doarme pana tarziu – dar preferata ei ramane ‘briosa bucuriei’. E foarte incantata de expresia asta. Am primit recomandare si pentru ea sa ii pun ochelari (hipermetrofie si astigmatism, doh!, numai lucruri bune mostenesc copiii astia de la mine, brains and stuff) iar acum – de fapt de un an de zile – avem o problema cu niste bubite de pe fata – moluscum contagiosum – care nu ii prea trec. Am tratat cu Molutrex – chin, fara efect. Ultima recomandare, primita de la dermatologul Wisam Taleb la Sanador – mi s-a parut foarte OK cu Andrei si mi se pare foarte OK si cu Clara. Concret, recomanarea lui a fost sa folosim Veregen, care are cu totul alta itntrebuintare in mod normal, dar se pare ca e super OK si in tratarea moluscum. Vom vedea, ieri am cumparat, dupa ce am trecut de socul initial al pretului (stiam ca e din plante, am crezut ca nu inteleg eu bine cand am auzit 211 RON). Macar sa aiba efect! Ideea e ca acest moluscum de obicei trece de la sine, insa in cazul nostru i s-a intins – are pe fata – deja de la 1 a ajuns la aproape 10. So….nu asteptam, tratam.

 

Insa destul cu asta.

 

Am fost cu cei cu care va merge in tabara Andrei – Tabere cu suflet – pe munte, la Sinaia, pe un traseu pe Valea Rea, catre Poiana cu Narcise. Obiectivul a fost sa ne destelenim, dar mai ales sa ii cunoastem pe omuletii cu care va merge Andrei in tabara si sa vedem si noi la drum lung cum stam. Rezultat: din 14 km Clara a rezistat foarte bine, cred ca doar 1-2 din ei a fost carata in spate de Liviu (el sustine ca 5, dar il stim pe Liviu :)). Bravo Clarita! Si bravo Andrei!

 

Avem baie noua la etaj, amenajata dupa gustul si priceperea mea, cu patchwork. Am gasit-o vinerea trecuta pe Clarita frecand de zor WC-ul cu piatra mea ponce, ca sa il stearga de caca. Super!

Iar la final de an, Andrei a terminat clasa a 2-a cu o diploma speciala (primita de toata clasa) si cu o diploma de distinctie la matematica, pentru ca a luat 90 de puncte din 100 la national la Comper. Frumos!

Clarita la final de clasa mica de gradi a fost in excursie in afara Bucurestiului, de unde a venit cu o raceala strasnica si fredonand ‘Choco-choco-chocolate!’. Cred ca pentru ea e momentul perfect de a merge la mini-disco cum au hotelurile all-inclusive, dar nah! Anul asta am decis ca mergem pe munte si prin tara hai hui, fara all inclusive. Trebuie clar sa imi gasesc un job cu cel putin 30 de zile de concediu!

Andrei a fost la ziua lui Edi B, prietenul lui cel mai bun, la Edenland, si l-am predat si l-am luat de la parintii lui Edi, incepem sa avem incredere ca se descurca. Mi-a propus Liviu sa il las sa mearga singur pana la bunica – adica 1km de mers pe jos – l-as lasa, dar am mari emotii la trecerea de pietoni de pe strada mare, Emil racovita, unde trec masinile vaj vaj, cu mare viteza. Insa am zis ca o sa fac un test sa vad cum se descurca in oras/ de cateva ori, si dupa, sigur, daca pot avea incredere ca e atent, by all means, a lui e calea!

Asa, in mare, Clara ramane bucuria, desi rasfata la maxim (cateodata atinge cote insuportabile rasfatul ei!).

Andrei ramane baietelul nemultumit care se enerveaza de multe ori si e nemultumit pe viata si are ‘Cea mai proasta zi din viata lui’ si face crize de furie. Are el o expresie, ca ‘nu e corect’, iar Liviu are si el un raspuns, acelasi, ca ‘viata nu e corecta, nimeni nu a spus asta’. So……

 

Sa avem o vara frumoasa!

Advertisements

Good, great, good – ca-n viata

Am serbat copii. Am dat antibiotic la copii (hence nu am mai mers la munte in weekendul trecut prelungit), am dus Clara la doctor pentru bubita de pe fata (diagnostic: moluscum contagiosum – I know, right?!), am mers la munca in continuu cateodata cu mai mult chef decat in alte dati, cu alte cuvinte viata a mers inainte.

Andrei a luat 90 de puncte din 100 la Comper national la mate, el zice ca a iesit pe locul 2 pe scoala.

All good.

Printre picaturi, duminica am petrecut una din cele mai frumoase zile din ultimele luni, pe paturica de picnic, langa copii, cu rucsacul plin ochi de boardgames (avem un Morcoveata nou in tolba, genial!), cirese si sandvisuri, uitandu-ma la frunze, gandindu-ma la nimic (nimic plus cate carti as fi putut citi daca as fi luat o carte sau mai multe la mine – de unde sa stiu ca briosa bucuriei o sa isi gaseasca o tovarasa de joaca?), facand nimic, respirand aer curat, dand paine la pesti, invatandu-l pe Andrei badminton, enervandu-ma ca nu ma lasa Andrei sa joc si eu pe bune un joc cu Liviu, si in general bucurandu-ma de copii si de tot ce am.

All great!

Doar ca azi e zi de munca, si maine la fel, si tot asa…..si ieri am avut revizie, (daca vreodata aveti probleme la boze la Renault, ardeti multa tamaie, altfel slabe sanse de castig), azi am avut doctor cu Clara, maine am o intalnire la pranz, joi am doctor cu Andrei, vineri am doctor cu mine, si tot asa – ma intorc la good.

9 si 4

Avem valoare. Facem ce facem si ajungem la numarul norocos 13 (4 si 9).

I-am serbat pe maimutoi, pe unul cret la Insula Copiilor si pe una in rochita la McDonalds.

All good.

Poze mai jos.

Sunt niste frumosi si minunati si superbi si nu sunt subiectiva deloc cand spun asta.

Speechless

Cand un om vine acasa cu un ochi vanat si ca scos din filme e horror. Adica, pe bune crede cineva ca nu a fost pocnit de cineva?

Cand Claruta vine acasa cu un ochi vanat si toata zona din jurul ochiului vanata……..speechless.

 

Explicatia? A intrat in stalpul de la tobogan – in curtea gradinitei.

 

Andrei, in schimb, e foarte tare: a ajuns la etapa nationala la mate – Comper.

Numai de bine!

Mandra

Ieri a fost sambata. 5 mai 2018.

Eram in Obor, imi cautam tinuta pentru 10 mai, am fost invitata anul asta la palat la ziua regalitatii. Dar nu despre asta e vorba.

E vorba despre Andrei.

Inconjurata de multe rochii si voalete care nu erau tocmai pe placul meu sau al buzunarului meu (da, in Obor nu sunt numai chestii ieftine si de proasta calitate), cu gandul la combinatii incredibile si improbabile de pantofi cu rochie cu colier cu palarie, imi suna telefonul. Cand ma uit, Doamna. As in, doamna invatatoare. Recunosc, intr-o zi de sambata, mi-a stat inima putin in loc.

Mari vesti: doamna ma suna sa ma felicite caci Andrei s-a calificat la nationala la Comper. Asta e echivalentul olimpiadei. El si inca un copil din toata clasa. Pentru ca au luat punctaj maxim la primele 2 etape Comper la mate. Super tare! Doamna nu are cum sa il pregateasca suplimentar, asa ca trebuie sa ne ocupam noi de asta. So…..let’s get buy.

Sunt foarte mandra de Andrei, de progresele pe care le-a facut la mate si mai ales la a isi gestiona emotiile. E cel mai tare baietel din lume.

Aparat dentar

Andrei are aparat dentar. Ceva pe cerul gurii, cu 2 cimentari pe maselele de sus. Asta din cauza ca am ales varianta fixa, ne era frica ca daca e ceva mobil nu o sa il foloseasca. Estimare: 6 luni. Deocamdata nu e fabulos, se adapteaza greu.

Sa mai zic ca aparatul asta rezolva doar una din cele 2 mari probleme ale lui cu dintii? (citat din doctorul ortodont)

Dap

Zile perfecte

Andrei a reusit ieri un lucru extraordinar: a terminat de citit prima carte de la inceput la sfarsit. Doar el. Povestea frindelului. Inainte sa intrebe cineva daca l-am verificat, nu, nu l-am verificat, mergem pe incredere.

 

Totul a plecat de la mai multe minute pe tableta: avem o limita de 30 de minute pe zi. Cum sa faca rost de mai multe? Pai, am zis eu ca o idee ar fi sa citeasca dintr-o carte la alegere, si fiecarei pagini citite ii va corespunde un minut pe tableta. Suna bine? Lui Andrei, da. Asa se face ca a tot citit – o carte de 100 si ceva de pagini. Asa ca l-am sarbatorit ieri.

 

Dar si alaltaieri a fost o zi mare: am aflat ca a noastra Claruta are paduchi. Asa ca da-i si deparaziteaza totul, 4 capete plus toate lenjerii si haine si maimutoi. O sambata pe cinste, ce mai! Noroc cu Liviu cu ochii lui de vultur care s-a prins ca ar putea fi paduchi, eu vedeam ceva alb pe acolo dar credeam ca e matreata/ altceva, nu credeam ca ouale de paduchi pot fi asa de mici.

Ne distram.

 

Tot azi e prima zi in care Clara se trezeste fara Pampers dupa o iarna lunga. Renuntasem la ei de anul trecut, dar in toamna o data cu gradinita i-am reintrodus, dupa cateva accidente noaptea. A fost mai usor asa. Zice Liviu. In fine. Din nou incercam sa ramanem fara. Si ca sa fie lucrurile perfecte, ca deh, ii place fetitei la nebunie sa ii spunem ca ‘E fetita mare acum’, a inceput sa se spele singura si pe dinti (pana acum o amenintam cu taiat de par si strans de fund si nimic…).

 

La pranz m-a sunat Liviu sa imi spuna ca a gasit-o pe Nana cu lacrimi in ochi: ii spusese Clara ca nu mai vrea sa stea cu ea, ca ea vrea sa stea cu parintii, sa plece acasa Nana. Si nu prima data. Ca ei nu ii place de Nana, cum miroase Nana, cum se joaca Nana, ca Nana se joaca prea putin cu ea si face prea multa treaba.

Fun fun fun!

Martie

Andrei devine din ce in ce mai stapan pe el.

A reusit sa il convinga pe Miron sa vina la noi acasa, nu ca sa doarma dar macar in vizita. Tot invita oameni din cartier pe la noi. Si tot asa – vine cu idei si initiative.

Iar la ultimele 2 COMPERuri a luat 100 – da, 100 din 100, si la mate dar mai ales si la romana. La romana avea un istoric dubios pana acum, asa ca asta pentru el a fost o victorie insemnata. Yeeei!

 

Respiro

Andrei a aterizat din nou la Miron, la noul lui prieten. Ma suna Clau sa ma tina la curent, se pare ca Andrei e in super elementul lui si vorbeste non-stop. Despre orice. Ii place sa explice si sa tina conferinte. Si Claudia si Miron il lasa.

Azi am ramas masca sa aflu ca a mancat mazare si fasole verde. Pe bune?

A, iar in weekend a fost la Sara  la foc de tabara si au mancat bezele prajite si paine prajita cu humus. HUMUS. Dupa ce de ani de zile la mine nu se atinge de asa ceva. Faza tare nu e asta. Ci ca mi-a zis dupa aia ca a fost delicios. Trebuie sa fac si eu rost de un foc de tabara si sa invit jumatate de cartier aici.

Duminica am fost la un atelier pentru copii – vopsit de oua, vanatoare de oua, etc. Il intreaba Diana pe Andrei ce face, cum e. Andrei raspunde: uite ar fi bine daca ar reusi astia sa nu ma plictiseasca de tot.

Au reusit….

Clara e din ce in ce mai pieptanata (am mentionat ca ne-am trezit la 3 ani jumate ca trebuie sa o pieptanam?) si mai zapauca. Fara nici o legatura cu atarnatul sosetelor de candelabrul Claudiei.

S-a urcat in weekend pentru prima data pe bicicleta ei noua (amanadoi au primit cadou de ziua lor, in avans, biciclete noi) cu roti ajutatoare – rox, doh! si s-a descurcat foarte bine. Asa de bine ca am facut febra tinandu-ma dupa ea – cu bicicleta si eu.

Suntem bine.

Ne pregatim traditiile de Pasti: avem vanatoare de oua de ciocolata in gradina, vopsit ouale vineri, incercam anul asta cica si sa facem cozonac, si mai vedem. Totul se duce in burta se pare. Asa ca o sa mai dam si niste ture pe bicicleta.

Am zis!

Blog at WordPress.com.

Up ↑