Claruta e o fetita taaare cumintica. (fata de Andrei, anyway)
Asta inseamna ca sta desatul de mult fara sa planga (ce-i drept, daca i se acorda atentie) si nu are cine stie ce doleante majore.
Se agita doar cand e obosita, iar in rest daca are jucarii si un adult la indemana este super fericita.

Zilele trecute a inceput sa doarma toata noaptea (sac! acum ca oricum trebuie sa o trezesc datorita medicamentului). Adica aproape de 6 luni sa doarma de la ora 9:30 pana la ora 8 dimineata! mi se pare incredibil de minunat.
Doar ca eu trebuie sa fac ce zic doctorii, deci nu beneficiez de minune 🙂

A inceput sa creasca foarte bine fatuca noastra, imi zice lumea care o vede ca e grasuna (si eu care imi faceam probleme ca nu se alimenteaza copilul bine! – obsesia primelor luni de viata).
Ieri am inceput sa ii dau si morcov pasat, nu doar zeama de morcov, si i-a placut la nebunie. Nici nu a asteptat sa ii bag eu in gura, cum a vazut lingurita cu ceva portocaliu in ea ca se apropie de gura ei, a si apucat-o cu mana sa o duca ea la gura.
Asa ca nu imi mai fac griji legate de alimentatia ei, macar asta merge bine.

Maine mergem la o noua ecografie sa vedem care mai e statusul umflaturii, am mari emotii.

Intre Andrei si Clara e o maaaaaaare dragoste.
Din ambele parti.
Da pe dinafara.
Clara s-ar uita toata ziua doar la Andrei, iar Andrei la fel, daca s-ar putea sa stea numai cu Clara si sa o traga in fel si chip, sa o gadile, sa ii dea jucarii etc….

Cu Andrei avem o regula de rasfat (printre altele): o noapte pe luna doarme cu noi in camera. E ahtiat sa faca asta, asa ca se uita pe calendar asiduu si cand vede ca e 1 imediat ne anunta ca doarme cu noi. Chestie care nu ne convine intotdeauna, asa ca mai negociem ziua din luna cand sa se intample asta.
Nu are deloc simtul planificarii, focusul e pe termen scurt si foarte scurt.

Luna asta o sa incepem si repetitiile pentru colindele de Craciun. Am stabilit ca mergem impreuna anul asta la colindat, eu cu chitara.
Acum el vrea sa isi ia si pianul cu el, si dupa ce a realizat ca pianul de jucarie nu e bun de asa ceva, a cam inceput sa isi doreasca tobele. Dupa care a incercat sa ma convinga sa ii iau un pian portabil. Doh!
Tot pentru scopul asta maret am inceput si eu lectii de chitara (nu am mai cantat de cand eram in generala).
Sa vedem ce-o iesi…
Oricum, Andrei s-a apucat si a tot invitat oameni sa ni se alature – si la colinde si la formatia lui (a vorbit cu doamna educatoare Elena, cu Edi Brinza, cu bunica, cu doamna Mariana si tot asa….).

Foarte funny la Andrei in perioada asta e viteza cu care isi schimba meseria lui din viitor: a trecut de la conductor de tren la pilot de racheta, ca dupa aia sa tot oscileze: muzician, cantaret in formatie, bucatar de restaurant.
Acum vrea sa fie constructor de case ca sa castige multi bani.
E fascinat de navele spatiale si a inceput sa se joace foarte frumos cu Lego-ul, adica chiar sa foloseasca piesele pentru a isi incerca creativitatea (nu credeam sa mai vina si ziua asta).

Avem in continuare ritualul nostru de seara foarte clar, care nu trece fara sa ne imbratisam si sa cantam ‘Apa’ a Loredanezi Groza.
In schimb, de mult ce ma iubeste, mi-a spus foarte sec intr-o seara ca el credea ca eu o sa mor in cativa ani (2-3), ca doar sunt mare si destul de batrana. Nu prea mi-a picat bine asta. Asa ca merg la sala in fiecare zi de luni pana vineri.
Ce-i drept, nu se gandise cine o sa il creasca pe el si nici pe Clara.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s