Up and running

An nou, rezolutii noi, idei, planuri, vacante, tot felul de planuri….

Tot neglijez locul asta si dupa aia imi dau seama ca e nevoie de un loc din asta pentru ca memoria mea chiar e efemera si selectiva.

Selectiva la modul ca da, de ce as vrea peste ani si ani sa imi aduc aminte cum mi-am facut semnul de la spranceana dreapta?

Sau, mai exact, cine mi l-a facut?

Dap, copilul mic e de vina: Claruta. I-am adus lui Andrei din Windsor un autobuz double deck rosu, frumusel, simbolul Angliei, super touristy thing.

Andrei nu l-a prea inghitit, adica i-a placut dar atat….asa ca intr-o seara, jucandu-ne cu totii, am incercat sa o iau pe Clara sa se joace cu el, cu respectivul autobuz, poate chiar sa-l indrageasca.

La care Clara, receptiva de altfel, l-a luat in manutele ei sigure, si mi-a tras una cu el in arcada de am vazut stele verzi…cu sange si cu umflaturi si cu de toate.

A fost super fun sa ma intrebe lumea de unde am semnul si ‘cucuiul’ si eu sa zic ca de la Clara, copilul meu de un an jumate – violenta domestica ia o noua intorsatura.

So, am o noua cicatrice, aproape insesizabila, dar acolo…pirat style.

Sa vedem ce ne aduce anul nou.

Andrei e la Constanta incepand de azi, cred ca o sa aiba ce povesti cand se intoarce.

So long!

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s