Ianuarie

Clarita e de o dulceata incredibila: canta, invata cuvinte noi cu care ne surprinde in cine stie ce moment, merge cu pasiune la gradi (ce-i drept, se si imbolnaveste cu la fel de multa consecventa), ne ia in brate, il iubeste pe Andrei, in general e o raza de bucurie si am numit-o la un moment dat ambasadorul bucuriei in casa noastra. E aproape mereu vesela. (mai putin cand se trezeste cand invariabil incepe sa planga, sau cand e bolnavioara sau obosita).

O placere.

Andrei, pe de alta parte, o cam sacaie, desi o iubeste enorm si el, si e dependent de imbratisarile si de pupaturile ei.

Am terminat acum de citit o carte superba, de Jaclyn Moriarty, ‘O frantura de alb’, deci s-ar putea ca de asta sa fiu sub avantul metaforelor si al epitetelor.

Andrei are o perioada cand il prefera pe tata – la modul ca vin acasa si cand ma vede imi zice ‘nu mama, tata!’ – ce mai , exact ce te-ai astepta sa iti spuna copilasul tau iubit.

Pe de alta parte, Clara alearga si cu maxima bucurie incepe sa imi povesteasca utima drama sau intamplare sau obiect cu care se joaca. A inceput sa vorbeasca, adica sa spuna multe cuvinte unul dupa altul, si daca nici inainte nu pot spune ca eram super priceputa sa ghicesc ce spune (il mai folosesc pe Liviu ca translator), acum nu prea mai am nici o sansa. Prea multe cuvinte necunoscute. Si da-i si intreaba de nu stiu cate ori si ghiceste si si si…

Clara are o perioada cand isi baga foarte des degetul in nas, ii palce la nebunie sa faca asta, iar daca ne si aude ca zicem ca e scarbos e si mai si….dupa care vine la mine si imi arata degetul sau se sterge pe mine cu degetul – o super incantare, are toate calificativele sa devina o super rafinata domnisoara!

Andrei in schimb e tot la etapa rod rod rod unghii, la maini nu are nici o sansa sa apuc sa ii tai ceva din unghii, iar la picioare…rar. Nu prea stiu ce sa mai aplic pe partea asta si sincera sa fiu, de cand m-am si angajat am cam renuntat la partea asta.

Acum, ca trebuie sa ne focusam pe dinti, mi se pare ca avem destule de facut.

Si da, inca avem dermatita atopica, acum ca e si iarna i s-a accelerat si tot tacamul dar incerc sa nu ma stresez prea tare, cremuim de zor cu Avene Trixera si-i dam inainte.

Andrei o sa plece in tabara pe 9 februarie, sa vedem cum merge atunci treaba cu dintii, pielea, cocoselul…etc.

Tocmai s-a trezit Clara, asa ca acum scriu cu ea in brate, somnoriloasa, incerc sa imi aduc aminte ce vroiam sa mai mentionez.

A, da, evident, sa nu uit sa mentionez de haosul continuu de dupa plecarea Nanei, de cand e buni mama aici (cam de trei luni) – suntem mult mai stresati, agitati, copiii se cearta si ei cu ea, e o nebunie. Ne ajuta mult mama, nu zic, dar de abia astept sa ne putem descurca fara ea (a se citi – sa nu se mai imbolnaveasca Clara si sa pot si eu sa intru intr-un ritm cu jobul ca sa pot sa o iau la timp de la gradi).

Tocmai am terminat de dat antibiotic – tot Clarei – a facut otita, deci, mai avem ceva de tras, sau asa pare.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s