Mini-vacanta

Azi mi-am luat zi libera. Si am cautat si am cautat si pana la urma am si gasit una din ultimele variante de cazare la munte – super locatie. Super vibe si excitement in familie. Mergem la munte, yeeei. De 3 zile Clara ma tot intreba cand mergem la munte.

Doar ca de dimineata, cu bagaje facute si tot, Clara avea febra. Nu mare, dar avea. Si se simtea prost. Story of my life (Andrei, Im watching you!). Am anulat tot – am chemat-o pe Nana, am anulat hotel, si am plecat la doctor. Care domn doctor mi-a dat OK-ul sa plec totusi chiar cu ea asa, ptr ca:

-ii trecuse febra imediat dupa Nurofen

-avea pofta de mancare

-era prea devreme sa puna un diagnostic, a zis ca o tinem sub observatie

-bubitele de pe ea nu pareau sa indice nici o boala

Zis si facut- fericire din nou, vorbeste cu Nana, cu hotelul din nou, termina bagajele, so on…

Pe drum, bucurie mare, am stat de vorba, au si dormit, dar in mare parte Clari a fost super alerta.

Ajungem in Ploiesti. Intru, ca sa mancam ceva, ca dupa doctori si tote cele se facuse ora 12-13. Ajungem la restaurant si in momentul ala super happy cand gasesc masa si ne asezam la ea si vad in jurul meu oameni satisfacuti cu mancarea si cu super bauturi, si deh, ne astepta o super vacanta, iar vremea parea ca totusi tine cu noi (s-a tot anuntat ploaie si furtuni, si spre munte parea ca e OK) – in momentul asta cum spuneam, cu planetele toate aliniate, pun mana pe Clara – auch! Fierbea. Ii iau temperatura (da, umblu cu medicamente si cu termometru in geanta, deh, am geanta mare) si pe la 39.3 deja i-am luat termometrul ca nu mai avea rabdare sa piuie si m-am repezit sa ii dau Panadol.

Decizie: ne intoarcem. Nu neaparat ca nu ma descurcam, dar ma gandeam ca daca tot ii creste si ma apuca noaptea si ii urca aproape sau peste 40, nu as fi vrut sa fiu in toiul noptii prin hotel eu cu 2 copii din care unul cu febra.

Asadar: da din nou telefon, sa anulez, calmeaz-o pe Clara, care intre timp devenise isterica, pe Andrei, care deh, era suparat si el si dezamagit, pe doamna chelnarita, care era foarte empatica si vorbareata si vroia sa stie toate detaliile bolii Clarei, pe universul care imi zimbea stirb si pe toate planetele alea, care cumva se cam dezaliniasera.

Deh. I-am calmat pe toti, am plecat cu copil si copil si pizza la pachet si purcel bla bla cu coada intre picioare inapoi la Bucuresti si evident ca dupa ce am ajuns acasa ne-am calmat de tot (aproape, am mai avut un incident pana am convins-o sa bea macar niste laptic, dar ii trecuse febra mare, se simtea mai bine, doar ca a facut pipi in pat in timp ce bea laptic de a mai trebuit sa schimb si asternuturi si sa frec si salteaua).

Exact ideea mea de zi de concediu si de mers la munte.

Si inca nu am despachetat.

Insa, pana acum, copiii au stat 2 saptamani plecati – Clara a stat la mama, unde s-a ingrasat de cate dulciuri a bagat in ea (la 8:30 seara ea manca inghetata – in fiecare zi; ca sa accepte sa manance, mi-a explicat mama). A fost foarte fericita si s-a descurcat de minune pentru prima ei plecare de acasa, nici gand sa ii fie dor de noi sau ceva de genul.

Andrei a stat si el o saptamana la bunicul si Mihaela, dupa care o saptamana intr-o tabara de cercetasi, unde a fost si cu Edi Brinza. Deci, iar distractie pe cinste.

Iar acum suntem din nou la butoane, sa vedem ce si cum.

Aoleu si vai de mine, cum ar zice Clara. (care Clara e in curs inca de adaptare la olita/ WC, iar cand doarme o punem cu pampers – inca).

Zen!….

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s