Mami trezirea!

Asa ma intampina Clara diminetile de weekend. Ceea ce nu e rau. De Andrei am scapat la un moment dat de trezitul la ora 6 – cum? Simplu. I-am luat tableta 🙂

Asadar, weekendul trecut, un copil imi zice trezirea. Mergem la munte, mami?

Asta dupa ce avusesem un weeeknd anterior ratat, Clara febra, Andrei febra, liviu febra si tot asa.

Pe mine ma cam durea capul ce-i drept, dar am zis ca mergem.

Nu si Liviu, care la raport a iesit cam sifonat (era bolnav, zice el).

Insa ca sa nu irosim bagajele facute de weekendul trecut, am plecat – sa facem un traseu usurel, la Cascada Urlatoare, in Busteni.

Am plecat la 9 de acasa. Pe la 12 nici nu ajunsesem. Am oprit evident, pe drum, la faimosul muzeu al trenuletelor. Dupa care ne-a dus GPS-ul pe o scurtatura prin Busteni – era sa imi rup masina in 2, am oprit de un belvedere suuuper fain, ne-am blocat pe unde vroia GPS-ul sa o luam, dupa care intamplarea fericita: am ajuns la Castelul Cantacuzino – unde oricum vroiam sa ajung de nu stiu cata vreme. Asa ca am oprit – avantaj non-Liviu. Am luat si mancare de acolo, la super de fita restaurant, aproape ca am facut insolatie. Am dat o tura prin curte, dupa care am continuat drumul.

Asa se face ca am ajuns la telecabina in jur de ora 14:00. Super ora sa te apuci de drumetii. Am oprit departe de pornire, ptr ca nu erau locuri de parcare, super aglomerat….pana sa ajungem la start, deja facem popas, eram terminati, Clara ma tot intreba cand o iau in brate si cand ne oprim, si tot asa…..as fi pus toti banii ca nu mai ajungem la Cascada, tot incercam sa ii explic lui Andrei ca trebuie sa isi reevalueze planul.

Pana la urma, insa, ce crezi! Si-a revenit Clara cand s-a facut vorba de mergem pe la umbra, si gata, nimic nu ne-a mai oprit! Am ajuns la cascada, ne-am intors de la cascada, ne-am pozat si distrat, ne-am speriat putin de ursi, ne-am oprit din nou la paraul de la intrarea pe traseu, unde Andrei a avut ocazia de data asta sa ‘cada’ in parau cu adidasii, asa ca am stat si sa se usuce dupa aia. Clara nu mai contenea cu fuga prin iarba, era de neoprit, nici nu stiu de unde mai avea energia, si totul a culminat cu momentul in care i-am itnrebat daca continuam aventura sau ne intoarcem acasa: aventura clar!

Asa ca am oprit sa dormim in Targoviste, la un hotel, si a doua zi am vizitat si Curtea Domneasca. Le-a placut in turn, si pe langa, ne-am pozat si hahait din nou, si am plecat spre casa. In Targoviste intamplarea la hotel cea mai tare: Clara a fugit de langa mine si s-a bagat intr-o usa rotativa, s-a panicat si in loc sa se duca cum mergea usa, a dat sa impinga in ea – si-a prins mana pe dupa usa, o nebunie, noroc ca nu era mana destul de mare, sau era destul loc acolo….oricum, m-au trecut bine de tot fiorii cand am vazut-o asa.

Punct. Si de la capat. De fapt, sa nu uit sa mentionez ca pana la urma am ajuns si la gelateria din Floreasca – buna inghetata, nu ca la Roma dar buna – tot eu cu 2 copii, tot fara Liviu.

Ne e bine, chiar m-am descurcat foarte bine cu ei. Mai facem!

A stabilit cu Clara si Andrei ca mai mergem pe munte, si ca o sa vizitam si casa cu fantoma, a Iuliei Hasdeu, sa ne convingem ca nu exista nici o fantoma acolo. Sau?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s