9 si 4

Avem valoare. Facem ce facem si ajungem la numarul norocos 13 (4 si 9).

I-am serbat pe maimutoi, pe unul cret la Insula Copiilor si pe una in rochita la McDonalds.

All good.

Poze mai jos.

Sunt niste frumosi si minunati si superbi si nu sunt subiectiva deloc cand spun asta.

Advertisements

Speechless

Cand un om vine acasa cu un ochi vanat si ca scos din filme e horror. Adica, pe bune crede cineva ca nu a fost pocnit de cineva?

Cand Claruta vine acasa cu un ochi vanat si toata zona din jurul ochiului vanata……..speechless.

 

Explicatia? A intrat in stalpul de la tobogan – in curtea gradinitei.

 

Andrei, in schimb, e foarte tare: a ajuns la etapa nationala la mate – Comper.

Numai de bine!

Mandra

Ieri a fost sambata. 5 mai 2018.

Eram in Obor, imi cautam tinuta pentru 10 mai, am fost invitata anul asta la palat la ziua regalitatii. Dar nu despre asta e vorba.

E vorba despre Andrei.

Inconjurata de multe rochii si voalete care nu erau tocmai pe placul meu sau al buzunarului meu (da, in Obor nu sunt numai chestii ieftine si de proasta calitate), cu gandul la combinatii incredibile si improbabile de pantofi cu rochie cu colier cu palarie, imi suna telefonul. Cand ma uit, Doamna. As in, doamna invatatoare. Recunosc, intr-o zi de sambata, mi-a stat inima putin in loc.

Mari vesti: doamna ma suna sa ma felicite caci Andrei s-a calificat la nationala la Comper. Asta e echivalentul olimpiadei. El si inca un copil din toata clasa. Pentru ca au luat punctaj maxim la primele 2 etape Comper la mate. Super tare! Doamna nu are cum sa il pregateasca suplimentar, asa ca trebuie sa ne ocupam noi de asta. So…..let’s get buy.

Sunt foarte mandra de Andrei, de progresele pe care le-a facut la mate si mai ales la a isi gestiona emotiile. E cel mai tare baietel din lume.

Aparat dentar

Andrei are aparat dentar. Ceva pe cerul gurii, cu 2 cimentari pe maselele de sus. Asta din cauza ca am ales varianta fixa, ne era frica ca daca e ceva mobil nu o sa il foloseasca. Estimare: 6 luni. Deocamdata nu e fabulos, se adapteaza greu.

Sa mai zic ca aparatul asta rezolva doar una din cele 2 mari probleme ale lui cu dintii? (citat din doctorul ortodont)

Dap

Zile perfecte

Andrei a reusit ieri un lucru extraordinar: a terminat de citit prima carte de la inceput la sfarsit. Doar el. Povestea frindelului. Inainte sa intrebe cineva daca l-am verificat, nu, nu l-am verificat, mergem pe incredere.

 

Totul a plecat de la mai multe minute pe tableta: avem o limita de 30 de minute pe zi. Cum sa faca rost de mai multe? Pai, am zis eu ca o idee ar fi sa citeasca dintr-o carte la alegere, si fiecarei pagini citite ii va corespunde un minut pe tableta. Suna bine? Lui Andrei, da. Asa se face ca a tot citit – o carte de 100 si ceva de pagini. Asa ca l-am sarbatorit ieri.

 

Dar si alaltaieri a fost o zi mare: am aflat ca a noastra Claruta are paduchi. Asa ca da-i si deparaziteaza totul, 4 capete plus toate lenjerii si haine si maimutoi. O sambata pe cinste, ce mai! Noroc cu Liviu cu ochii lui de vultur care s-a prins ca ar putea fi paduchi, eu vedeam ceva alb pe acolo dar credeam ca e matreata/ altceva, nu credeam ca ouale de paduchi pot fi asa de mici.

Ne distram.

 

Tot azi e prima zi in care Clara se trezeste fara Pampers dupa o iarna lunga. Renuntasem la ei de anul trecut, dar in toamna o data cu gradinita i-am reintrodus, dupa cateva accidente noaptea. A fost mai usor asa. Zice Liviu. In fine. Din nou incercam sa ramanem fara. Si ca sa fie lucrurile perfecte, ca deh, ii place fetitei la nebunie sa ii spunem ca ‘E fetita mare acum’, a inceput sa se spele singura si pe dinti (pana acum o amenintam cu taiat de par si strans de fund si nimic…).

 

La pranz m-a sunat Liviu sa imi spuna ca a gasit-o pe Nana cu lacrimi in ochi: ii spusese Clara ca nu mai vrea sa stea cu ea, ca ea vrea sa stea cu parintii, sa plece acasa Nana. Si nu prima data. Ca ei nu ii place de Nana, cum miroase Nana, cum se joaca Nana, ca Nana se joaca prea putin cu ea si face prea multa treaba.

Fun fun fun!

Martie

Andrei devine din ce in ce mai stapan pe el.

A reusit sa il convinga pe Miron sa vina la noi acasa, nu ca sa doarma dar macar in vizita. Tot invita oameni din cartier pe la noi. Si tot asa – vine cu idei si initiative.

Iar la ultimele 2 COMPERuri a luat 100 – da, 100 din 100, si la mate dar mai ales si la romana. La romana avea un istoric dubios pana acum, asa ca asta pentru el a fost o victorie insemnata. Yeeei!

 

Respiro

Andrei a aterizat din nou la Miron, la noul lui prieten. Ma suna Clau sa ma tina la curent, se pare ca Andrei e in super elementul lui si vorbeste non-stop. Despre orice. Ii place sa explice si sa tina conferinte. Si Claudia si Miron il lasa.

Azi am ramas masca sa aflu ca a mancat mazare si fasole verde. Pe bune?

A, iar in weekend a fost la Sara  la foc de tabara si au mancat bezele prajite si paine prajita cu humus. HUMUS. Dupa ce de ani de zile la mine nu se atinge de asa ceva. Faza tare nu e asta. Ci ca mi-a zis dupa aia ca a fost delicios. Trebuie sa fac si eu rost de un foc de tabara si sa invit jumatate de cartier aici.

Duminica am fost la un atelier pentru copii – vopsit de oua, vanatoare de oua, etc. Il intreaba Diana pe Andrei ce face, cum e. Andrei raspunde: uite ar fi bine daca ar reusi astia sa nu ma plictiseasca de tot.

Au reusit….

Clara e din ce in ce mai pieptanata (am mentionat ca ne-am trezit la 3 ani jumate ca trebuie sa o pieptanam?) si mai zapauca. Fara nici o legatura cu atarnatul sosetelor de candelabrul Claudiei.

S-a urcat in weekend pentru prima data pe bicicleta ei noua (amanadoi au primit cadou de ziua lor, in avans, biciclete noi) cu roti ajutatoare – rox, doh! si s-a descurcat foarte bine. Asa de bine ca am facut febra tinandu-ma dupa ea – cu bicicleta si eu.

Suntem bine.

Ne pregatim traditiile de Pasti: avem vanatoare de oua de ciocolata in gradina, vopsit ouale vineri, incercam anul asta cica si sa facem cozonac, si mai vedem. Totul se duce in burta se pare. Asa ca o sa mai dam si niste ture pe bicicleta.

Am zis!

Campina

Azi am fost cu Clara la Campina, la casa fantomelor colorate. Adica la casa Iulia Hasdeu. Castel…whatever.

Nu am vazut fantome colorate, dar a fost interesant, desi putin dezamagitor in acelasi timp. Noroc cu ghidul audio, care mai adauga ceva carnita. Numai ca a mea Clarita nu avea chef sa asculte povesti de genul, asa ca a trecut huta huta de colo colo si a vrut sa plecam.

Legatura cu fantomele se datoreaza sedintelor de spiritism pe care le facea Hasdeu dupa moartea fiicei – am retinut eu asta, si ca ar fi cumva bantuita casa, si cand am trecut o data pe acolo si a zis Clara ca am trecut pe langa o casa cu o fantoma, i-am zis ca da, asta era casa cu fantoma. Si cumva am ajuns si la fantomele colorate, care sunt prietenele ei.

Am mancat o pizza, am fost la cofetaria Delice, dupa care negociasem cu Clara sa mergem si la casa memoriala Nicolae Grigorescu (unde a petrecut ultimii ani de viata pictorul). Clara nu mai avea nici un chef, asa ca imi iesise si mie din minte ideea, insa chiar inainte sa plecam de la cofetarie imi zice Clara: acum unde mergem, mami?

Pai, acasa.

A, pai nu, hai sa mergem la celalalt muzeu.

Pai n-ai zis ca nu mai vrei?

Ei, doar nu crezi ca o sa o supar pe prietena mea cea mai buna, nu?

Clara, sa tii minte asta. Cand o sa ai 15 ani si o sa te superi pe mine ca nu te las la cine stie ce petrecere imbracata nu stiu cum, sa tii minte asta: doar nu vrei sa i superi tu pe cea mai buna prietena a ta, nu?

Acum suntem acasa si Clarita sforaie strasnic (e racita, inceput de otita, yada yada…). Am luat si un pitigoi si o alta pictura – Pastorita de la muzeul Nic. Grigorescu – pe panza. Si cam atat pe moment. De fapt, sa mentionez si faptul ca Andrei a plecat la Miron. Yeeeei!

Minciunica

Crestem. Cam repede, desi pare incredibil ca tocmai eu am ajuns sa zic asta – cand erau mici mi se parea ca nu mai trec o data zilele alea cu nopti nedormite. De ce n-oi fi dormit eu cu ei in brate nu stiu….

Clarita e o dulceata – granted, o dulceata care face cam numai ce vrea ea. In seara asta i-am aplicat una din cele mai grele pedepse, pentru ca a distrus un castel facut de Andrei – am aruncat la gunoi ceva facut de ea: niste desene. Andrei a inceput sa planga ca efect, ea s-a emotionat putin. Dupa care….ca si cum n-ar fi fost.

Clara e in continuare pasionata de dans. Eu sunt in continuare mamica muncitoare si nu am ajuns sa o duc la dans. Dar am in plan, undeva anul asta (disclaimer: am vrut sa merg vinerea trecuta, si mi-a zis Nana ca nu e o idee buna, tocmai era plansa si pleostita – e racita momentan).

Si inot – din septembrie.

Andrei – ei, la Andrei e alta poveste. El nu prea are pasiuni. Inafara de tableta si de filmuletele cu Minecraft pe care le pune pe Youtube….

A inceput engleza cu cineva din cartier, si pare super incantat. Sper sa il ajute cu adevarat. Dar mai important decat atat e treaba cu perseverenta – a luat 100 de puncte la comper la romana (Comper e un fel de olimpiada a elevilor mici, si pana acum Andrei la romana lua cam 70-80, nici nu se putea problema de 100). Deci a progresat. Ceea ce e genial. A devenit mai silitor, mai atent, mai concentrat.

La mate e pe langa 100, pe acolo, dar la mate nu a avut niciodata probleme, deci nu e neaparat o mandrie, ca la romana. Da, recompensam si laudam progresul mai mult decat talentul natural. Ca si in viata, nu?

A, si apropos de asta, tot incerc sa le explic maimutoilor ca la noi in casa avem politica 0 toleranta la minciuna. Nu par sa inteleaga. Si Andrei mai nou mai spune minciunele….ce-i drept recunoaste usor daca ma prind, pe cand la Clara e foarte greu sa o fac sa recunoasca daca a mintit….de multe ori nici nu stiu pe care din ei sa il cred. Fenomenal! Sa fie asta una din fazele alea in viata cand ii invat ceva si dupa mult timp o sa regret? (cum a fost cu Andrei si regula de nu ii batem pe altii).

Oh well….vom vedea.

 

Blog at WordPress.com.

Up ↑