A venit

Am inceput. Si gradi si scoala. Nu e usor. La Clara, vreau sa spun. Am cam gresit prin faptul ca a stat fix saptamana trecuta in Cta, si acum e innebunita de dorul nostru.

Nu ajuta nici faptul ca sunt super crizati multi copii la gradi. Deh, ca la inceput. Clari nu plange, sau nu cand o las, dar cand o luam o vad ca e ok-ish, la limita, si in momentul in care ne vede ii dau lacrimile. Nu stie nici ea sa explice ce si cum, doar ca i s-a facut dor de casa si ca vrea acasa.

Bine, azi a fost greu sa o las la gradi – toate erau bune si cand i-a auzit pe cei cu urlete mi-a zis ca de fapt la gradinita asta ei nu-i place. Sa mergem acasa. Stop joc.

Pana la urma am lasat-o, fara sa planga, dar nu a fost usor, si a ajutat foarte mult faptul ca una din educatoare stie ce face. Aleluia! Pana acum par sa fie OK cele 2 doamne, sa vedem si in continuare.

Advertisements

Toamna?

Incepe scoala. Maine.

Incepe gradinita. Maine.

Din pacate nu ies si la pensie, tot maine. Insa copiii cresc, si cresc repede: am doi copilasi in invatamant. Wow!

In seara asta am venit de la botezul lui Marc, din Constanta. Suntem rupti de oboseala, constienti ca s-a cam terminat cu vara, nemultumiti ca nu am avut o vacanta de vara, insa cumva nostalgici ca incepe din nou scoala. De data asta si cu gradinita.

Sa vedem.

Am inscris-o pe Clara pana la urma la aceeasi gradinita la care a fost si Andrei – de vazut ce si cum. Andrei ne rugase sa nu o dam acolo, ca o chinuie educatoarele….oh well.

Faza tare e ca am facut eu un super plan sa o luam pe Clara tot cu transportul gradinitei din cartier, Happy Univers, care ne-a ajutat pana acum – il aduceau pe Andrei in cartier, o data cu ceilalti copii din afterschool. Plateam doar transportul. Ma gandisem eu ca o rezolvam si pe Clara asa.

Numai ca lunea aceasta, cand in sfarsit am dat de doamna directoare, mi-a comunicat ca nici macar pentru Andrei nu mai are loc – jap!

So, momentan trebuie sa ne deplasam sa ii luam.

Andrei a fost 2 saptamani la o scoala de vara, de robotica cu Lego, a IT Academy – era la limita inferioara de varsta, si s-a simtit, imi zicea ce nu a inteles mare lucru din explicatii – cu toate astea, a venit destul de incantat de el si de ce a facut acolo, plus ca a aflat de site-ul asta super – blockly-games – unde poti sa inveti bazele programarii, sau oricum sa incepi sa faci lucruri concrete si simple. La final s-au batut cu robotii construiti – nebunie.

Clara in schimb a fost ultima saptamana din vacanta la bunica la Constanta. De unde in ultimele 2-3 zile ma tot suna, ca ea vrea acasa. Va fi interesant maine la gradi. In schimb, important de mentionat, acum 2-3 saptamani am scapat de pampers si noaptea. Se mai intampla accidente, dar incet incet ne obisnuim. Sweet!

Sa inceapa distractia!

Mami trezirea!

Asa ma intampina Clara diminetile de weekend. Ceea ce nu e rau. De Andrei am scapat la un moment dat de trezitul la ora 6 – cum? Simplu. I-am luat tableta 🙂

Asadar, weekendul trecut, un copil imi zice trezirea. Mergem la munte, mami?

Asta dupa ce avusesem un weeeknd anterior ratat, Clara febra, Andrei febra, liviu febra si tot asa.

Pe mine ma cam durea capul ce-i drept, dar am zis ca mergem.

Nu si Liviu, care la raport a iesit cam sifonat (era bolnav, zice el).

Insa ca sa nu irosim bagajele facute de weekendul trecut, am plecat – sa facem un traseu usurel, la Cascada Urlatoare, in Busteni.

Am plecat la 9 de acasa. Pe la 12 nici nu ajunsesem. Am oprit evident, pe drum, la faimosul muzeu al trenuletelor. Dupa care ne-a dus GPS-ul pe o scurtatura prin Busteni – era sa imi rup masina in 2, am oprit de un belvedere suuuper fain, ne-am blocat pe unde vroia GPS-ul sa o luam, dupa care intamplarea fericita: am ajuns la Castelul Cantacuzino – unde oricum vroiam sa ajung de nu stiu cata vreme. Asa ca am oprit – avantaj non-Liviu. Am luat si mancare de acolo, la super de fita restaurant, aproape ca am facut insolatie. Am dat o tura prin curte, dupa care am continuat drumul.

Asa se face ca am ajuns la telecabina in jur de ora 14:00. Super ora sa te apuci de drumetii. Am oprit departe de pornire, ptr ca nu erau locuri de parcare, super aglomerat….pana sa ajungem la start, deja facem popas, eram terminati, Clara ma tot intreba cand o iau in brate si cand ne oprim, si tot asa…..as fi pus toti banii ca nu mai ajungem la Cascada, tot incercam sa ii explic lui Andrei ca trebuie sa isi reevalueze planul.

Pana la urma, insa, ce crezi! Si-a revenit Clara cand s-a facut vorba de mergem pe la umbra, si gata, nimic nu ne-a mai oprit! Am ajuns la cascada, ne-am intors de la cascada, ne-am pozat si distrat, ne-am speriat putin de ursi, ne-am oprit din nou la paraul de la intrarea pe traseu, unde Andrei a avut ocazia de data asta sa ‘cada’ in parau cu adidasii, asa ca am stat si sa se usuce dupa aia. Clara nu mai contenea cu fuga prin iarba, era de neoprit, nici nu stiu de unde mai avea energia, si totul a culminat cu momentul in care i-am itnrebat daca continuam aventura sau ne intoarcem acasa: aventura clar!

Asa ca am oprit sa dormim in Targoviste, la un hotel, si a doua zi am vizitat si Curtea Domneasca. Le-a placut in turn, si pe langa, ne-am pozat si hahait din nou, si am plecat spre casa. In Targoviste intamplarea la hotel cea mai tare: Clara a fugit de langa mine si s-a bagat intr-o usa rotativa, s-a panicat si in loc sa se duca cum mergea usa, a dat sa impinga in ea – si-a prins mana pe dupa usa, o nebunie, noroc ca nu era mana destul de mare, sau era destul loc acolo….oricum, m-au trecut bine de tot fiorii cand am vazut-o asa.

Punct. Si de la capat. De fapt, sa nu uit sa mentionez ca pana la urma am ajuns si la gelateria din Floreasca – buna inghetata, nu ca la Roma dar buna – tot eu cu 2 copii, tot fara Liviu.

Ne e bine, chiar m-am descurcat foarte bine cu ei. Mai facem!

A stabilit cu Clara si Andrei ca mai mergem pe munte, si ca o sa vizitam si casa cu fantoma, a Iuliei Hasdeu, sa ne convingem ca nu exista nici o fantoma acolo. Sau?

Weekend cu soare si copii frumosi

Weekendul asta a fost pana la urma super tare. Am facut tone de limonada (folosim menta salbatica, din spatele balansoarului, mult mai rezistenta decat orice as planta in ghiveci), am stat destul de mult in hamac (cu bile si fara), am dat comanda de printat poze (tot zic ca fac un dulap intreg cu poze de familie, pana acum am cam o treime plina), am reusit sa iau si cos de rufe (din alge marine, super smecher, de la Ikea), am luat pana si farfurii roz si cana roz (sac, am devenit tot ce ziceam ca nu voi fi – inainte de Clara ziceam), am lenevit si ne-am jucat prin gradina, si am si mancat burgeri de la Vivo asezonati de celebrii cartofi cu parmezan si usturoi.

Fata de cum incepuse, a fost chiar ok, mai ales ca febra Clarei a disparut cam pe sambata – azi de dimineata imi spunea ‘Mami, mergem la munte?’

Si pentru ca nu poate fi chiar totul imaculat, in seara asta Andrei a facut febra 🙂 Been there, done that…. Sper sa fie la fel de OK ca la Clara.

A, asta si faptul ca toate pozele facute de Liv cu noi in hamac sunt miscate. Oh well…unele lucruri nu se schimba 🙂

IMG_20170730_202102_BURST001_COVER

Mini-vacanta

Azi mi-am luat zi libera. Si am cautat si am cautat si pana la urma am si gasit una din ultimele variante de cazare la munte – super locatie. Super vibe si excitement in familie. Mergem la munte, yeeei. De 3 zile Clara ma tot intreba cand mergem la munte.

Doar ca de dimineata, cu bagaje facute si tot, Clara avea febra. Nu mare, dar avea. Si se simtea prost. Story of my life (Andrei, Im watching you!). Am anulat tot – am chemat-o pe Nana, am anulat hotel, si am plecat la doctor. Care domn doctor mi-a dat OK-ul sa plec totusi chiar cu ea asa, ptr ca:

-ii trecuse febra imediat dupa Nurofen

-avea pofta de mancare

-era prea devreme sa puna un diagnostic, a zis ca o tinem sub observatie

-bubitele de pe ea nu pareau sa indice nici o boala

Zis si facut- fericire din nou, vorbeste cu Nana, cu hotelul din nou, termina bagajele, so on…

Pe drum, bucurie mare, am stat de vorba, au si dormit, dar in mare parte Clari a fost super alerta.

Ajungem in Ploiesti. Intru, ca sa mancam ceva, ca dupa doctori si tote cele se facuse ora 12-13. Ajungem la restaurant si in momentul ala super happy cand gasesc masa si ne asezam la ea si vad in jurul meu oameni satisfacuti cu mancarea si cu super bauturi, si deh, ne astepta o super vacanta, iar vremea parea ca totusi tine cu noi (s-a tot anuntat ploaie si furtuni, si spre munte parea ca e OK) – in momentul asta cum spuneam, cu planetele toate aliniate, pun mana pe Clara – auch! Fierbea. Ii iau temperatura (da, umblu cu medicamente si cu termometru in geanta, deh, am geanta mare) si pe la 39.3 deja i-am luat termometrul ca nu mai avea rabdare sa piuie si m-am repezit sa ii dau Panadol.

Decizie: ne intoarcem. Nu neaparat ca nu ma descurcam, dar ma gandeam ca daca tot ii creste si ma apuca noaptea si ii urca aproape sau peste 40, nu as fi vrut sa fiu in toiul noptii prin hotel eu cu 2 copii din care unul cu febra.

Asadar: da din nou telefon, sa anulez, calmeaz-o pe Clara, care intre timp devenise isterica, pe Andrei, care deh, era suparat si el si dezamagit, pe doamna chelnarita, care era foarte empatica si vorbareata si vroia sa stie toate detaliile bolii Clarei, pe universul care imi zimbea stirb si pe toate planetele alea, care cumva se cam dezaliniasera.

Deh. I-am calmat pe toti, am plecat cu copil si copil si pizza la pachet si purcel bla bla cu coada intre picioare inapoi la Bucuresti si evident ca dupa ce am ajuns acasa ne-am calmat de tot (aproape, am mai avut un incident pana am convins-o sa bea macar niste laptic, dar ii trecuse febra mare, se simtea mai bine, doar ca a facut pipi in pat in timp ce bea laptic de a mai trebuit sa schimb si asternuturi si sa frec si salteaua).

Exact ideea mea de zi de concediu si de mers la munte.

Si inca nu am despachetat.

Insa, pana acum, copiii au stat 2 saptamani plecati – Clara a stat la mama, unde s-a ingrasat de cate dulciuri a bagat in ea (la 8:30 seara ea manca inghetata – in fiecare zi; ca sa accepte sa manance, mi-a explicat mama). A fost foarte fericita si s-a descurcat de minune pentru prima ei plecare de acasa, nici gand sa ii fie dor de noi sau ceva de genul.

Andrei a stat si el o saptamana la bunicul si Mihaela, dupa care o saptamana intr-o tabara de cercetasi, unde a fost si cu Edi Brinza. Deci, iar distractie pe cinste.

Iar acum suntem din nou la butoane, sa vedem ce si cum.

Aoleu si vai de mine, cum ar zice Clara. (care Clara e in curs inca de adaptare la olita/ WC, iar cand doarme o punem cu pampers – inca).

Zen!….

Gradi

Momentul ala cand tu vorbesti cu toata lumea despre cum va merge copilul tau in toamna la gradi…dar tu de fapt ai uitat sa il inscrii la gradi: priceless.

Am fost la petrecerea lui Amelie si noroc ca una din mamici avea un baietel de varsta similara cu Clara. Si vorbeam noi de gradinite si de cum o sa mearga ei din toamna si la un moment dat nu stiu cum a venit vorba de acte – pam! Aha moment cu: Roxana, iar ai facut-o lata!

Partea buna e ca am rezolvat-o, cred, adica am sunat imediat la gradi si mi-au zis ca mai au locuri, asa ca m-am dus repejor cu toate actele. Asteptam verdictul