La multi ani!

Incepem un nou capitol: i-am mutat din nou patul Clarei in camera lui Andrei. Am mai facut asta o data, cand era Clara mult mai mica, cred ca avea un an jumate, nu a functionat. Era prea mica si nu adormea usor, plus ca il zapacea pe Andrei cu trezirile ei noaptea. Nu mai zic cand era bolnava….

Acum sansele sunt mai bune. Sau asa pare acum 🙂

Faza tare ca fix azi aveam o problemuta noua: se auzea muzica de la niste vecini – dar puternic, nu oricum. Se distrau oamenii, cu volumul dat la maxim, si toate ca toate, dar cand a venit ora de culcare, Clara da-i cu intrebari si explicatii ca ce e cu muzica asta, ca e bum-bum si ea nu poate sa doarma. Uf! I-am explicat ce si cum, i-am spus ca sunt 2 optiuni, fie sa sunam la politie, fie sa vorbeasca tati cu vecinii – ce credeti? Pai, a purces tati sa vorbeasca, desi Clara ar fi vrut sa chemam politia. S-a facut liniste chiar foarte repede, ba nu se mai auzea deloc muzica, de am zis ca wow, tati asta are o super putere de convingere, si ce repede a functionat. Ca dupa aia sa imi povesteasca Liviu amuzat ca a ajuns in fata casei vecinilor si acolo era o masina de politie deja 🙂

Well, trecand de obstacolul asta totul a mers uns- au adormit, si asta dupa aprox 10 minute – 2 in 1! Adica, in loc sa stam fiecare parinte cu cate un copil in camere diferite, stam un pic cu amandoi. Fingers crossed!

Clarita e intr-o super perioada, e intr-un maxim absolut de dragalasenie, si a invatat un nou cuvant: Aoleu. Cum Nana mereu rade cand o aude, il repeta des – aoleu aia, aoleu asta, eoleu in sus, aoleu in jos.

Da, avem Nana de la 2 mai din nou. Sa vedem cum se adapteaza acum dupa ce a stat 6 luni de zile cu piciorul in recuperare. Deocamdata imi zice in fiecare zi cand o duc la metrou ca au capiat-o din nou copilasii. Dragii de ei 🙂

Andrei in schimb e cam morocanos – nu tot timpul, dar mare parte din timp, daca nu facem ca el, adica sa stea non-stop pe tableta, nu e ok si nu e happy. Si cum si Liviu sta cam non-stop la laptop, Andrei vrea si el sa stea tot atat la tableta sau laptop – mai nou il las pe laptopul meu, i-am luat de ziua lui un joc, Factorio, si se joaca pe el cu maxima placere. Am foarte des momente cand imi vine sa ii interzic total treaba asta, pentru ca mi se pare ca jocul asta sau de fapt lipsa lui duce la foarte multe lupte si crize de furie, sa vedem….E destul de greu sa tinem sub control treaba asta, mai ales ca joaca in retea cu Liviu.

Aoleu!

Bufnituri in mijloc de noapte

Clara continua sa insiste. Vine noapte de noapte la noi, cu mici exceptii (exceptia fiind cand doarme rupta de oboseala pana dimineata). Altfel, se infiinteaza la noi, in mijlocul noptii, cu tot cu maimutoi dupa ea, cu perna cateodata, se urca singurica in pat si…..atat.

Azi noapte Liviu s-a cam ratoit la ea ca ii dadea picioare in cap. La care Clara s-a simtit si s-a mutat….nu, nu la ea in camera, ci la picioarele mele, langa marginea patului. Intre timp, Liviu s-a tot gandit el ca o sa cada fetita si ca se loveste, asa ca a mutat salteaua mica rosie langa pat – evident, peste nu stiu cat timp s-a auzit o bufnitura si…..nici o surpriza, Clara era pe salteaua de jos 🙂

Dupa care am revenit la normal Clara la mijlocul patului, intre noi. Doh!

Vointa maxima

L-am reparat pe domnul Andrei si ale lui bubite. Ma rog, mereu apar altele.

Clarita e innebunita dupa mine si dupa a primi raspuns la …orice?

A intrat in perioada ‘De ce?’ Si e vai de noi. Nu pentru ca nu suntem mai batrani si morocanosi si cu putina rabdare, ci si pentru ca nu prea intelegem ce spune. Vorbeste si vorbeste si vorbeste.

E prietena cu dna Lili (dna care ne ajuta cu curatenia) acum ca Nana (bona) inca nu s-a intors la noi (dar o asteptam cu mare nerabdare!).

Mama e tot la noi. Clara nu mai merge la gradi, a plecat si miss Gianina si se si tot imbolnavea….punct si de la capat.

Andrei mi-a facut cadou de ziua mamei si de 1 martie niste minunatii artistice create la scoala. O nebunie! Acum imi dau seama ca mai bine pun si pozele aici. Revin.

Iar Clarita ma tot intreaba de ce nu are sani, ca vrea si ea sani, si ma fugareste sa imi arate sanii, dupa care sa mi-i arate si pe ai ei (lipsa). Ea de ce nu are?

Andrei a scapat de carii. 10! Si am primit si magnifica recomandare sa mergem cu el si la ortodont. So….

Dar pana acolo trebuie sa mergem la oftalmolog, ar cam fi cazul, mai ales ca nu prea poarta acei ochelari pe care i-a primit.

Clara e foarte prietenoasa si sigura pe ea in continuare, au inceput sa o caute unele fete mai mari din cartier, iar ea e super incantata de asta 🙂 La orice intrebare de genul ‘stiai ca…’ raspunde cu DA. Si intotdeauna e dispusa sa incerce lucruri noi si sa faca – acum.

Andrei in schimb a avansat mult ca independenta, de cand cu tabara asta si cu Go-ul, asa il simt. Pe de alta parte, la scoala ne tot povesteste de intamplari de genul ‘mi-a tras una nu stiu ce baiat’ sau ‘m-au fugarit cu totii’ – nu ne-am prins inca care e treaba, daca e real o problema sau exagereaza el putin (toti baietii se inghiontesc la scoala, right?).

Clara e intr-o etapa cand se trezeste noaptea si nici nu mai plange, vine la noi in pat, se baga la mijloc si doarme cu noi. Iar noi nu mai zicem nimic, ca dupa ani de nedormit si dupa minunea copilului mic bun de imbratisat dupa ce cu primul ai facut armata….ce mai, e bine sa te trezesti cu Clarita in brate.

Ca sa nu mai zic ca la vointa ei am unele dubii ca ar accepta sa se duca inapoi in patul ei.

 

Continuam

Punct si de la capat, nu?

Asadar, mergem si in aventura Campionatului National de Go. Care se pare ca va fi la Baile Felix.

Andrei inca nu si-a revenit ca bube din recenta tabara, dar suntem pe drumul cel bun.

Fun facts: s-a intors cu toate cele 10 perechi de chiloti calcate la fel – nu, nu a purtat aceeasi pereche in fiecare zi, a descoperit aerisirea. Adica, fara chiloti. Cool, nu? La propriu (tabara in ianuarie la Vatra Dornei – really?!)

Cand a intrat in casa putea de ziceai ca avem un om al strazii – super fun! Ne-a zis ca s-a spalat o data, asa, rapid…..iar pe dinti, de 2 ori – cica. Asa de bine ca suntem la a 10-a carie de reparat, doh!

Andrei a castigat 4 concursuri din 7, ceea ce e mult mai bine decat ne asteptam, pentru ca ne zisese Marius, antrenorul de Go, ca vor fi copii buni, nu incepatori. So….de bine!

Clarita in schimb s-a bucurat enorm cand a dat de domnul Andrei, s-ar juca non stop cu el. Bucuria noastra e alaturi de noi.

Insa mai tare (aproape) decat tabara si faptul ca s-a intors teafar, a fost decizia lui Andrei de a merge din nou, la distanta asa mica, cu cei de la Go.

Asta, fie vorba intre noi, dupa ce mi-a povestit ca un coleg de camera l-a incuiat in camera ‘din greseala’, cand el era in baie.

Ba mai mult de atat, in weekend am fost la o prietena sa ne imprietenim copiii, si Andrei cand sa plecam imi zice ‘mami, pot sa raman aici?’ – asa, pur si simplu. A ramas peste noapte, asa, spontan, chestie care nu s-ar fi intamplat niciodata cu vechiul Andrei. A fost super tare! A dormit cu Miron, un baietel de 5 ani – pe la 11 noaptea le-a zis Claudia, prietena mea, ‘baieti, va inchid usa’, la care Andrei se uita ciudat si ii zice ‘pai de ce ne zici baieti?’ – el era convins ca Miron era fata 🙂

Asta pana l-a fugarit putin Miron cu putulica scoasa ca sa se convinga, deh! S-au imprietenit, mi-a zis Andrei ca ii invitam pe la noi sa doarma si ei la noi acasa.

All in all, este super tare, avem copil care incepe sa fie pe cont propriu, bine, cat de cat, ca pentru varsta lui. Aloha!

O zi Mare

Azi e o zi Mare….din multe motive.

Da, a anuntat primul nostru minunat de ministru ca abroga legea hotilor, da, au fost 11 grade afara, da, am fost cu Clara la doctor, am aflat ca are otita si totusi doctorita nu s-a repezit sa ii dea antibiotic (poate si pentru ca a avut otita si acum 2 saptamani si a luat atunci antibiotic 7 zile) – ce mai, multe lucruri faine, plus ca i-am acoperit si lui Andrei 3 din faimoasele si infamele carii.

Insa deasupra tuturor astora, in varful maretiei, primeaza si vegheaza alta premiera: Andrei a plecat in tabara. Prima lui tabara. Ta-ba-ra.

Dap, l-am urcat in tren, i-am facut bagajul, cateva instructiuni despre cum sa se spele/ cheltuie/ politeturi, nu neaparat in ordinea asta…in fine, l-am trimis in lume.

Sunt extrem de curioasa cum va fi, cum se va descurca, daca va mai vrea in alte tabere, cum ne va fi noua, si etc etc.

Andrei a cerut sa mearga, l-a auzit pe Marius, instructorul de Go (da, facem Go), ca va urma o tabara la munte, si a zis ca vrea. Fara sa aiba cine stie ce prieteni (cum avea la gradi, de ex – Edi), fara sa fi mers de prea mult timp la clubul asta….cu alte cuvinte, pentru un baietel mai timid asa de felul lui am ramas un pic socati si super incantati cand ne-a intrebat daca poate merge. Aaaa, daaaa?!

Asa ca a mers.

La Vatra Dornei, in frigul frigului, sa faca antrenamente de Go si sa…bonduiasca. Cu cei din club. Sunt 14 copii si 4 adulti (inclusiv instructorul). Puteam sa mergem si noi ca parinti, era chiar super ca pret, dar din pacate eu sunt in perioada de proba, iar Liviu a tinut mortis sa vada cum se descurca baiatul singur cu S mare.

Pai vom vedea, zic.

Am zis!

(sa mentionez aici ca nu stie inca sa isi lege sireturile – si da, are bocanci cu siret, si nu stie sa isi lege fularul – da, si-a pierdut fularul circular).

Oh well…daca Dragnea pica merge si un siret legat mai stramb sau inghesuit in ghete.

Ianuarie

Clarita e de o dulceata incredibila: canta, invata cuvinte noi cu care ne surprinde in cine stie ce moment, merge cu pasiune la gradi (ce-i drept, se si imbolnaveste cu la fel de multa consecventa), ne ia in brate, il iubeste pe Andrei, in general e o raza de bucurie si am numit-o la un moment dat ambasadorul bucuriei in casa noastra. E aproape mereu vesela. (mai putin cand se trezeste cand invariabil incepe sa planga, sau cand e bolnavioara sau obosita).

O placere.

Andrei, pe de alta parte, o cam sacaie, desi o iubeste enorm si el, si e dependent de imbratisarile si de pupaturile ei.

Am terminat acum de citit o carte superba, de Jaclyn Moriarty, ‘O frantura de alb’, deci s-ar putea ca de asta sa fiu sub avantul metaforelor si al epitetelor.

Andrei are o perioada cand il prefera pe tata – la modul ca vin acasa si cand ma vede imi zice ‘nu mama, tata!’ – ce mai , exact ce te-ai astepta sa iti spuna copilasul tau iubit.

Pe de alta parte, Clara alearga si cu maxima bucurie incepe sa imi povesteasca utima drama sau intamplare sau obiect cu care se joaca. A inceput sa vorbeasca, adica sa spuna multe cuvinte unul dupa altul, si daca nici inainte nu pot spune ca eram super priceputa sa ghicesc ce spune (il mai folosesc pe Liviu ca translator), acum nu prea mai am nici o sansa. Prea multe cuvinte necunoscute. Si da-i si intreaba de nu stiu cate ori si ghiceste si si si…

Clara are o perioada cand isi baga foarte des degetul in nas, ii palce la nebunie sa faca asta, iar daca ne si aude ca zicem ca e scarbos e si mai si….dupa care vine la mine si imi arata degetul sau se sterge pe mine cu degetul – o super incantare, are toate calificativele sa devina o super rafinata domnisoara!

Andrei in schimb e tot la etapa rod rod rod unghii, la maini nu are nici o sansa sa apuc sa ii tai ceva din unghii, iar la picioare…rar. Nu prea stiu ce sa mai aplic pe partea asta si sincera sa fiu, de cand m-am si angajat am cam renuntat la partea asta.

Acum, ca trebuie sa ne focusam pe dinti, mi se pare ca avem destule de facut.

Si da, inca avem dermatita atopica, acum ca e si iarna i s-a accelerat si tot tacamul dar incerc sa nu ma stresez prea tare, cremuim de zor cu Avene Trixera si-i dam inainte.

Andrei o sa plece in tabara pe 9 februarie, sa vedem cum merge atunci treaba cu dintii, pielea, cocoselul…etc.

Tocmai s-a trezit Clara, asa ca acum scriu cu ea in brate, somnoriloasa, incerc sa imi aduc aminte ce vroiam sa mai mentionez.

A, da, evident, sa nu uit sa mentionez de haosul continuu de dupa plecarea Nanei, de cand e buni mama aici (cam de trei luni) – suntem mult mai stresati, agitati, copiii se cearta si ei cu ea, e o nebunie. Ne ajuta mult mama, nu zic, dar de abia astept sa ne putem descurca fara ea (a se citi – sa nu se mai imbolnaveasca Clara si sa pot si eu sa intru intr-un ritm cu jobul ca sa pot sa o iau la timp de la gradi).

Tocmai am terminat de dat antibiotic – tot Clarei – a facut otita, deci, mai avem ceva de tras, sau asa pare.