O zi Mare

Azi e o zi Mare….din multe motive.

Da, a anuntat primul nostru minunat de ministru ca abroga legea hotilor, da, au fost 11 grade afara, da, am fost cu Clara la doctor, am aflat ca are otita si totusi doctorita nu s-a repezit sa ii dea antibiotic (poate si pentru ca a avut otita si acum 2 saptamani si a luat atunci antibiotic 7 zile) – ce mai, multe lucruri faine, plus ca i-am acoperit si lui Andrei 3 din faimoasele si infamele carii.

Insa deasupra tuturor astora, in varful maretiei, primeaza si vegheaza alta premiera: Andrei a plecat in tabara. Prima lui tabara. Ta-ba-ra.

Dap, l-am urcat in tren, i-am facut bagajul, cateva instructiuni despre cum sa se spele/ cheltuie/ politeturi, nu neaparat in ordinea asta…in fine, l-am trimis in lume.

Sunt extrem de curioasa cum va fi, cum se va descurca, daca va mai vrea in alte tabere, cum ne va fi noua, si etc etc.

Andrei a cerut sa mearga, l-a auzit pe Marius, instructorul de Go (da, facem Go), ca va urma o tabara la munte, si a zis ca vrea. Fara sa aiba cine stie ce prieteni (cum avea la gradi, de ex – Edi), fara sa fi mers de prea mult timp la clubul asta….cu alte cuvinte, pentru un baietel mai timid asa de felul lui am ramas un pic socati si super incantati cand ne-a intrebat daca poate merge. Aaaa, daaaa?!

Asa ca a mers.

La Vatra Dornei, in frigul frigului, sa faca antrenamente de Go si sa…bonduiasca. Cu cei din club. Sunt 14 copii si 4 adulti (inclusiv instructorul). Puteam sa mergem si noi ca parinti, era chiar super ca pret, dar din pacate eu sunt in perioada de proba, iar Liviu a tinut mortis sa vada cum se descurca baiatul singur cu S mare.

Pai vom vedea, zic.

Am zis!

(sa mentionez aici ca nu stie inca sa isi lege sireturile – si da, are bocanci cu siret, si nu stie sa isi lege fularul – da, si-a pierdut fularul circular).

Oh well…daca Dragnea pica merge si un siret legat mai stramb sau inghesuit in ghete.

Ianuarie

Clarita e de o dulceata incredibila: canta, invata cuvinte noi cu care ne surprinde in cine stie ce moment, merge cu pasiune la gradi (ce-i drept, se si imbolnaveste cu la fel de multa consecventa), ne ia in brate, il iubeste pe Andrei, in general e o raza de bucurie si am numit-o la un moment dat ambasadorul bucuriei in casa noastra. E aproape mereu vesela. (mai putin cand se trezeste cand invariabil incepe sa planga, sau cand e bolnavioara sau obosita).

O placere.

Andrei, pe de alta parte, o cam sacaie, desi o iubeste enorm si el, si e dependent de imbratisarile si de pupaturile ei.

Am terminat acum de citit o carte superba, de Jaclyn Moriarty, ‘O frantura de alb’, deci s-ar putea ca de asta sa fiu sub avantul metaforelor si al epitetelor.

Andrei are o perioada cand il prefera pe tata – la modul ca vin acasa si cand ma vede imi zice ‘nu mama, tata!’ – ce mai , exact ce te-ai astepta sa iti spuna copilasul tau iubit.

Pe de alta parte, Clara alearga si cu maxima bucurie incepe sa imi povesteasca utima drama sau intamplare sau obiect cu care se joaca. A inceput sa vorbeasca, adica sa spuna multe cuvinte unul dupa altul, si daca nici inainte nu pot spune ca eram super priceputa sa ghicesc ce spune (il mai folosesc pe Liviu ca translator), acum nu prea mai am nici o sansa. Prea multe cuvinte necunoscute. Si da-i si intreaba de nu stiu cate ori si ghiceste si si si…

Clara are o perioada cand isi baga foarte des degetul in nas, ii palce la nebunie sa faca asta, iar daca ne si aude ca zicem ca e scarbos e si mai si….dupa care vine la mine si imi arata degetul sau se sterge pe mine cu degetul – o super incantare, are toate calificativele sa devina o super rafinata domnisoara!

Andrei in schimb e tot la etapa rod rod rod unghii, la maini nu are nici o sansa sa apuc sa ii tai ceva din unghii, iar la picioare…rar. Nu prea stiu ce sa mai aplic pe partea asta si sincera sa fiu, de cand m-am si angajat am cam renuntat la partea asta.

Acum, ca trebuie sa ne focusam pe dinti, mi se pare ca avem destule de facut.

Si da, inca avem dermatita atopica, acum ca e si iarna i s-a accelerat si tot tacamul dar incerc sa nu ma stresez prea tare, cremuim de zor cu Avene Trixera si-i dam inainte.

Andrei o sa plece in tabara pe 9 februarie, sa vedem cum merge atunci treaba cu dintii, pielea, cocoselul…etc.

Tocmai s-a trezit Clara, asa ca acum scriu cu ea in brate, somnoriloasa, incerc sa imi aduc aminte ce vroiam sa mai mentionez.

A, da, evident, sa nu uit sa mentionez de haosul continuu de dupa plecarea Nanei, de cand e buni mama aici (cam de trei luni) – suntem mult mai stresati, agitati, copiii se cearta si ei cu ea, e o nebunie. Ne ajuta mult mama, nu zic, dar de abia astept sa ne putem descurca fara ea (a se citi – sa nu se mai imbolnaveasca Clara si sa pot si eu sa intru intr-un ritm cu jobul ca sa pot sa o iau la timp de la gradi).

Tocmai am terminat de dat antibiotic – tot Clarei – a facut otita, deci, mai avem ceva de tras, sau asa pare.

 

Animalutele castiga teren…dar nu ne lasam!

Ieri am fost la profilaxie si control stomatologic cu Andrei. Si am avut o surpriza. Mare. Foarte mare. Nu am cuvinte sa exprim cat de mare, de fapt, asa ca iat-O: de la ultima vizita de acum 3 luni si pana acum, i-au aparut nici mai mult nici mai putin de 9 carii.

Da, ati citit bine: 9. No-ua.

Adicatelea, ceva nu functioneaza cum ar trebui.

Ce-i drept, recunosc, nu se omoara Andrei cu spalatul pe dinti, o face doar o data seara, si atunci pe fuga, dar totusi, noua?

A, sa nu uit, doua din ele sunt la dinti permanenti. Deci ce mai…..

A, si inca ceva, aviz parintilor care se gandesc ca e super ok daca i-ai sigilat dintii: pot face si aia carii. In spatiile dintre dinti. Pentru ca acolo nu se ajunge cu sigiliul. Got it?

Asa. Deci, dupa ce m-am adunat de pe jos, din neanturile gandurilor mele zambitoare care ma amarau ca ar fi trebuit sa semene cu mine la dinti copilul asta (eu nu am avut in viata mea in total 9 carii…), am renascut din cenusa cu un plan: periuta electrica, spalat de 2 ori pe zi (dimineata si seara), ata dentara, gel de refacere/ intarire smalt la culcare si nu in ultimul rand, ata dentara. Da, ata dentara. Sa mai scriu o data? Acea ata dentara pe care nici macar eu nu o folosesc….Si de care nu mai auzisem pana acum sa fie asociata cu un copil.

Ei bine, da, se poate. Adicatelea, doctorita care l-a vazut se minuna ca nu folosim. Pe bune? Adica, pe bu-ne? E prima data cand mi-a zis cineva ceva de ata la copil.

In fine….

Zis si facut. De azi am inceput operatiunile. toata familia aprticipa, e o avalansa de proceduri. A, si sa nu uit, am luat si apa de gura care coloreaza tartrul, ca sa vedem inainte si dupa spalat ce regiuni din gura nu au fost spalate. In curand scriem o carte. Partea buna e ca a acceptat periuta electrica (in trecut o incercase pe a mea si spusese NU). Mi se pare ca asa lucrurile sunt mai simple. Dar sa vedem.

A, si da, am reinceput sa il spal si eu pe Andrei, nu il mai las doar pe el.

Sa nu uit acum sa ii refac si dintii deja cariati.

Animalutele, asa le-am denumit noi pe domnele carii. Adica, de fiecare data cand ii explicam lui Andrei si Clarei care e treaba cu spalatul pe dinti, ii pomeneam de animalutele care vin si ne mananca dintii daca nu ii spalam. Au cam dat iama animalutele in iarna asta. Mos Nicolae, ia-o mai usor!

Un nou an, o noua poveste – sau 365 de povesti

Andrei a trecut la o noua etapa a desenelor animate: nu mai e de Patrula catelusilor si eroi in pijamale (Disney Junior), acum se uita la Nickelodeon si Cartoon Network.

Am fost afara la prima zapada adevarata din iarna asta – super distractie! Avem o sanie dar o folosim la maxim, si cum in cartier se fac din loc in loc munti de zapada (unde o arunca plugul), ne dam pe muntii astia. Ce-i drept, Clara a cam inghetat, nu are manusi ok de zapada, trebuie sa ii luam zilele astea, sa se poata bucura si ea de zapada.

De Craciun si revelion am cam bolit cu totii, Andrei, Clara, eu, Liviu, din nou Clara. Pana acum 3 zile (cand inca avea febra Clara). Vedem cat de bine ne face zapada. (de revelion stateam cu Clara in cada, avea peste 40 febra, si cu paharul de vin in mana, langa – noi).

Andrei a fost in decembrie la 2 concursuri Go si, surpriza, vrea sa mearga cu colegii de acolo in tabara – nu cred ca stie exact cine si cum merge, dar el vrea sa mearga, ceea ce e foarte tare – in trecut nu vroia sa se bage nici cu Edi Brinza, cel mai bun prieten al lui, iar acum mi se pare ca s-a schimbat la 180 de grade. E in februarie tabara, la Vatra Dornei, o sa mearga cu trenul de noapte, super distractie! (sa fie asta motivul – trenul?)

Oricum ar fi, e de bine. Iar tot in decembrie a fost si la un concurs de colinde cu colegii de scoala unde au luat premiul 1 special (toti copiii luau) – a primit si o medalie si e super incantat de ea 🙂

Clara a luat o pauza luuunga de la gradi (am dat-o din noiembrie) – insa dupa primele zile nu mai vroia sa mai plece de acolo, a fost super senzatie. Am dat-o la gradinita din cartier cu noi, nu pentru ca era cea mai ok ci pentru ca ne era cel mai usor asa, si se pare ca fetita a indragit-o mult pe miss Gianina, asa ca e ok. Au avut si serbare la gradi, au urcat cu totii pe scena la casa de cultura Voluntari (ma rog, si eu am urcat pe scena) si a avut o strofa de zis ca sa il faca pe mosul de vina (Clara e la etapa in care repeta ultima silaba din tot ce spui – foarte sigura pe ea si serioasa a repetat si la serbare dupa ce ii soptea miss Geanina, a fost geniala).

Acum imi dau seama ca am mai scris de gradi pe blog, e clar – trebuie sa scriu mai des, ca sa nu mai incurc ce scriu si ce nu scriu. Un an frumos!

Noutati

Him.

Din a 5-a zi nu am mai dus-o pe Clara la gradi, s-a imbolnavit rau (viroza) si a tot stat acasa….de fapt, mai rau a fost ca ne-am imbonavit toti, absolut toti, si am bolit bine de tot.

Azi am reluat gradinita. Am inscris-o si la serbare, desi nu a repetat, evident…

 

In weekendul trecut Andrei a participat la primul lui concurs inafara scolii, concurs de Go. I-a placut, se pare ca vrea si in tabara de Go din februarie de la munte. Aleluia!

 

A, sa nu uit, Andrei a participat si el la pregatirea/ umplerea ghetutelor de Mos Nicolae, s-a distrat la culme. Mai ales a doua zi cand s-a prefacut fata de Clara ca e o super surpriza. Ii place la nebunie sa joace rolul asta 🙂

Si tot lui Andrei, i-am luat intr-un final ceasul cu telefon mult visat – are deja nu stiu cate zgarieturi, dar rezista. Il pot suna oricand, mai putin orele setate sa nu poata fi sunat. Ii controlez foarte multe setari din aplicatia instalata pe mobilul meu, adica numerele de telefon care il pot apela/ pe care le poate suna, zona din care daca iese sa fiu anuntata (are localizare GPS), si tot felul….imi place! Ma simt mult mai bine ca il are la el, chit ca pana acum i s-a descarcat cand aveam mai mare nevoie de el (in timpul concursului, sa ma sune sa imi zica cand sa vin sa il iau) – ce-i drept, nu din cauza lui, ci din cauza noastra, ca nu l-am incarcat. Sunt curioasa cat o sa ne tina, in stilul in care il pocneste Andrei, dar asta e alta discutie. A, am mentionat de butonul SOS? Pe care apasa mai lung si incepe sa ne sune pe rand, 3 numere de siguranta, fara sa mai intre in meniu si bla bla – pretty cool. Nu mentionez model si altele ca nu e cazul, cam toate ceasurile cu tel de pe piata fac acelasi lucru, astea de copii.

Zi senina!

 

Schimbari

Clara a inceput gradi de luni, 14 noiembrie. Am dat-o pana la urma aici, in cartier, importiva tuturor argumentelor. Ei ii place. La nebunie. Mi-a spus din prima zi ca vrea sa o las pana seara (am zis ca prima luna o dau pana la pranz).

Asa ca de miercuri am lasat-o si la pranz, iar azi (joi) e inca incantata. Asa de incantata ca e suparata cand ma duc sa o iau, ar vrea sa mai stea….

Nana a patit-o rau, a lovit-o masina cand traversa sa intre in cartierul nostru, i-a rupt piciorul. Asa ca cel putin 6 luni n-avem Nana. Sa vedem si dupa cum facem.

Ne adaptam.

Am vizitat ca nebuna after dupa after si unele gradi ca sa vad ce si cum. La Clara m-am decis relativ repede, dupa ce am auzit de la cativa parinti de miss Geanina ca e ok. Cu Andrei am unele dubii: nu am gasit o varianta ok. Inca. De saptamana viitoare incep serviciul, asa ca ar cam trebui sa ma decis. Uf! Atatea decizii! 🙂

Andrei a inceput sa mearga la Go din septembrie. Ii place si se pricepe, pe 3 decembrie merge si la un concurs. Sa vad dupa after cum il mai duc pana acolo…

Tot Andrei a avut un proiectel de facut o racheta din tuburi de hartie igienica. Ne-am umplut de tuburi, prin toata casa – pana m-am enervat si m-am hotarat sa le arunc pe toate. Dar asta dupa ce si-a dus si la scoala minunea de proiect (nu racheta, ci doar tuburile), atunci cand le-a spus doamna sa aduca ceva ce colectioneaza. Evident, au cam ras unii de el…..chiar si cand a explicat el ce are de gand. Asa ca a venit plangand acasa, suparat foc. Doh! Asa au ras oamenii rai si de Elon Musk……

 

 

 

Unghie rupta

Andrei si-a rupt o unghie. Din carne. Tipete maxime. Sange…tot tacamul.

Habar n-am ce s-a intamplat de fapt. Se jucau si dupa urmele de sange pot presupune ca s-a ascuns intr-un dulap si si-a dat cu usa peste deget. Stiu ca doare taaare rau, am patit-o si eu cand eram copil.

Liviu a plecat cu el la spital. E bine ca nu ii mai aud tipetele, dar e enervant rau ca nu stiu ce se intampla. Uuuuuf!

Update: au venit de la spital, suntem bine! Adica, Andrei e mai putin bine, dar tot bine, inspre bine, va fi bine! (antibiotic si ditamai pansamentul si tot tacamul, i-au facut anestezie locala si l-au bagat in sala de mini-operatii, ce bine ca a fost Liviu cu el si nu eu!