Perseverenta

Andrei a ajuns in banca cu M.

Nu oricum, e o poveste intreaga in spate despre cum a ajuns aici, toti pasii, toate cadourile, gandurile, gesturile, vorbele. Vineri si-a luat inima in dinti si a intrebat-o daca ar vrea sa stea cu el in banca (sa ne intelegem, acum 2 saptamani imi spunea ca e prea timid ca sa se duca sa vorbeasca cu ea). La care M. se tot gandea, la care Andrei i-a spus ca nu trebuie sa ii dea un raspuns pe loc, se poate gandi pana luni. Luni au stat in aceeasi banca. Desi Andrei imi spune ca a auzit cum M. le spunea fetelor ca nu se simte pregatita.

Perseverenta.

La fel ca mine la kinetoterapie (dap, dupa cazatura de la ski).

La fel ca noi cu mancatul Clarei (nu prea mai mananca nimic, ne exaspereaza cateodata, insa arata bine, nu zici ca e un copil care nu mananca, iar cateodata chiar mananca cu super pofta, deci….ma gandesc ca suntem OK).

La fel ca noi zi de zi la munca si in viata….desi e din ce in ce mai greu.

Insa asta e viata, perseverenta.

Sunt foarte mandra de baietelul meu!

 

Advertisements

Lalele

Azi Andrei a facut un gest foarte frumos – de 14 februarie, asa zisa zi a indragostitilor, a vrut sa ii daruiasca o floare ‘iubitei’. (in limba Andreiasca iubita e fata pe care o iubesti, sa fim clari!). Doar ca a dat peste un mic impediment, un detaliu: ii era prea jena sa ii dea fetei o floare, fix ei. Nu vrea sa ii marturiseasca dragostea lui, ii e prea rusine/ jena/ e sensibil. Asadar, a venit Liviu cu o solutie geniala: sa le dea tuturor fetelor din clasa o floare.

Zis si facut. A dat Andrei cate o floare la fiecare fata. Inclusiv ‘iubitei’. Care i-a multumit si i-a spus ca lalelele albe ii plac foarte mult, sunt florile ei preferate.

Dupa actul acesta s-au intamplat 2 lucruri:

  1. ‘iubita’ a inceput sa se uite mai des la Andrei si chiar l-a ajutat la romana cu un exercitiu
  2. prietenul lui Andrei, care stia cine e ‘iubita’ si adevaratul motiv pentru care Andrei a adus flori la toata lumea, a luat decizia ca fata trebuie sa afle. Asa ca le-a zis unor baieti, care au zis unor fete, care i-au spus ‘iubitei’. A aflat asta si Andrei, inainte de ora de romana – cand din pacate nu a mai rezistat emotiilor, i s-a parut ca se sfarseste lumea pentru el, si a inceput sa planga. A fost cel mai rau lucru de departe prin care a trecut pana acum, am citat. L-a luat doamna sa vorbeasca, l-a linistit, dupa care au vorbit restul orei despre ce planuri sa faca de 1/8 martie cu cadourile fetelor – ca deh, sunt 10 baieti la 24 de fete. Long story short, s-a mai calmat Andrei si a deschis si calea catre aceasta discutie. Unde mai pui ca nu erau toate fetele la scoala si i-a oferit si doamnei si unei profesoare cate o lalea. Cret si cu lalele….combinatia perfecta.

Liviu mi-a povestit dupa ca atunci cand s-a dus sa il ia de la scoala toate fetele ieseau fericite cu lalelele in mana, unele din ele ii faceau fericite cu mana lui Andrei….ce mai, a iesit tare bine din povestea asta, zicem noi, plus ca a aflat domne si iubita ca el o admira.

I-a explicat Liviu lui Andrei ca e totul bine, ca merita sa si risti in viata si sa te expui, altfel nu ai cum sa reusesti cateodata, si ca e foarte bine ca stie toata lumea ca lui ii place de ea, mai ales ea.

Pasul urmator: incercam acum sa il convingem sa vorbeasca cu ea in pauza, facem role-pay, doar-doar. I-am sugerat si cateva moduri in care sa deschida discutia…..poate nu maine, poate nu luna asta, dar la un moment dat cu siguranta se va lega ceva si se va mai sparge din tiparul asta de timidosenie, sunt sigura.

Deci? Avem un baietel cel mai cel (Andrei zicea in seara asta ca norocul lui a fost ca nu s-a mai gandit nimeni la gestul asta, cum ar fi fost….:)).

In vacanta….bine!

Prima dupa muuult timp.

Bine 🙂

Bine cu tot cu picior mini-suparat al meu (a intrat un nene duios in mine si cand sa ii raspund ca sunt OK am picat in valuri….totul e bine cand se termina cu bine si fara nimic rupt, doar ligamente intinse, adica stat in pat si uitat la…..dap, filme :)), bine cu tot cu bube nou aparute dupa sedinta intensa de bai termale la piscina cu Andrei (era atat de bine ca nici el nu s-a trezit sa zica nimic pana in momentul cand a iesit din apa dupa 2-3 ore cand deja ii daduse sangele la bube), bine si cu toate cheltuielile suplimentare pentru ca deh… de ce sa imi fac asigurare de calatorie si in vacanta de ski, ca doar care sunt sansele sa ne accidentam…intelegeti, bine cu toate astea. Al naibii de bine.

Clara a stat 2 zile la gradinita de la baza partiei, unde faceau si 2 ore de ski. Andrei a luat lectii aproape zi de zi si a facut mari progrese, nu a cazut nici macar o data….desi l-a luat Liviu si pe sus. Totul a fost excelent, data viitoare la ski clar il putem lua pe Andrei pe partia de incepatori, iar pe Clara….mai vedem.

Am zis bine si cu toate ca in ziua cand trebuia sa stau intinsa in pat si cu filme de dragoste in fata fetita a zis ca vrea sa stea cu mine si nu la gradi si am stat impreuna? Foarte bine! Cu toate ca au fost unele mici incidente de genul scapat cheile in WC (chiar la 2 secunde dupa ce tipasem la ea sa imi dea cheile…) si luat toti biscuitii Oreo si …. eu am adormit in timp ce Clara mai topaia treaza prin camera. Biiiiine. Bine si cu drumul de 8 ore pana in Bansko pe care l-am parcurs cu bine (se repeta un cuvant aici prea des dar nu imi pot da seama care…).

Uuuuf, ce bine. Asta vreau sa fac cand o sa fiu mare – om care merge in vacante.

Numai sa strang nitelusi bani si sa imi refac piciorul si sa….well, sa mai vedem noi, sanatosi sa fim. Si Bine.

 

Ski

Azi a fost zi de ski. Cea mai tare zi la munte, cum a declarat Andrei.

Cu peripetii, cu oboseala maxima, nu mai zic de cheltuieli….dar a iesit OK.

Am mers cu trenul, plecare la ora 7 din Bucuresti si intoarcere la ora 6pm din Sinaia. Cu ocazia asta am validat cat de mare e incurajarea CFR-ului pentru folosirea biletelor online: am vrut sa schimbam trenul, in Sinaia, sa plecam mai devreme – nu se poate pentru biletele cumparate online. 🙂

Dimineata am ajuns la gara cu vreo 12 minute inainte sa plece trenul. Am parcat departisor, ca deh, e Gara de Nord, si ne grabeam, asa ca imediat cum a coborat Clara, i-am zis sa se duca pe trotuar. Draga de ea: zis si facut: numai ca, inainte de trotuar, era o balta, cu gheata deasupra, dar apa dedesubt – a alunecat, pac tap si a cazut in apa. In fund. Fleasca. M-am repezit sa o ridc, flac trap, si eu in fund. Ca in filme, pe bune. In fine, pana m-am ridicat eu, pana am ridicat-o pe ea, era super fleasca – cu costumul de ski pe ea, dar pantalonii pareau inutilizabili. Verdict Liviu: hai acasa, asta e. Mai stam noi, ne mai uitam, Andrei era in culmea disperarii: Clara, ce-ai facut, din cauza ta nu mai plecam, tipete, nervi…..Liviu revine asupra verdictului: hai ca nu e asa de fleasca, doar jos, se poate usca pe tren. Dar tot am stat sa ii schimbam pantalonii de dedesubt, care se udasera si ei, din moment ce afara erau minus multe grade – asa ca s-au bagat Liviu si Clara in masina sa se schimbe. Eu intre timp am scos Andrei, am scos rucsacuri si le-am distribuit pe spinari eu si Andrei, cu Liviu care tipa la mine sa inchid portbagajul, nu aveam ceas dar eram ferm convinsa ca trebuie sa fugim altfel nu prindem trenul. In fine, dupa mult timp am plecat – fugeam fericiti, pana cand l-am intrebat pe Liviu daca si-a luat manusile, avea palmele goale – nu le luase, ramasesera in masina, clasic 🙂

Liviu a facut cale intoarsa la masina, noi am continuat sa fugim – Clara la un moment dat mi-a spus ca ea nu mai poate, sa o iau in brate – deja ma gandeam cum o sa skieze ea daca nu mai poate dupa o fuga de 400 de metri. In fine – la semnafor ne-a ajuns si Liviu, fuga fuga, am ajuns in gara la 7 fara 3 minute, la fara 2 minute intram pe linie (noroc ca era inspre intrarea noastra) si la fara un minut ne urcam in primul vagon, prima scara. Peste un minut e plecat trenul. Pam pam!

Asa s-a linistit si Andrei, care era super agitat ca pierdem trenul, ca nu avem bilete, ca nu sutnem in vagonul bun (nici nu eram, dar nu mai conta, era gol trenul). Peripetii.

Andrei are o fobie ca pierdem trenul – Liviu il tot ameninta ca il lasa o data sa il piarda, doar ca sa vada ca nu e atat de rau. Cu o seara inainte de a pleca la gara, Andrei e stresat, ne pune sa ne culcam, sa punem ceasuri, sa facem bagaje, incepe sa tipe cand ne grabim la Clara, si tot asa – e innebunit ca pierdem trenul. Cand asteptam in alte locatii inafara garii, mereu ne intreaba cat e ceasul, nu mai bine plecam la gara? Dap.

Am fost la Sinaia, am gasit echipament, instructori, zapada, partie cu soare, a fost superb. Clara a stat o ora, prima ei ora la ski, cu instructor, iar Andrei a stat 2 ore jumate, o ora in plug pe incepatori si dupa a facut o coborare – de la 2000 pe Valea Dorului. I-a placut. Le-a placut. Instructorii, dublu ca pret fata de Azuga, nu prea e eficient sa mergi cu 2 copii la Sinaia la instructori. Insa privelistea…priceless. Erau nori si noi eram deasupra lor, sub nori era ceata si urat, iar deasupra soare si zapada proaspata. Excelent!

Asta a fost primul mers la ski dupa 5 ani. Acum 5 ani Liviu isi rupsese piciorul, asa ca am luat o pauza – a venit Clara, in fine, am tot amanat. Ne era frica ca nu o sa mai poata sa stea in clapari, dar a fost ok – ok pentru o coborare. Super cu trenul, nesuper ca nu am putut schimba biletele.

Sa curga skiul!

Bullying – am ajuns la capitolul asta. Pe bune

Dap, de mult de tot confruntam cu tot felul de povesti cu care vine Andrei de la scoala. Ca se bate cu baietii. Ca le ia apararea fetelor. Ca i se pun porecle. Si tot felul.

Pana acum, cumva, am tratat asta mai light, ca deh….cat de grave pot fi bataile din clasa a 2-a?

Insa zilele astea am avut o revelatie: avem un caz concret de bullying. Nu cred ca e atat de aprig, insa e. Exista. De luni de zile. Si nu doar bullying, pentru ca asa cum se explica aici si aici, bullying e doar violenta verbala. La Andrei in clasa e vorba si de violenta fizica.

Deci, ce facem?

Pai, am inceput initial cu aceeasi moneda – metoda lui Liviu. Nu a functionat, surpriza, pentru ca Andrei nu e si nu poate fi agresiv. Am continuat cu aceeasi moneda verbala, sa gasesti punctul slab al celui care te ataca si sa il umilesti. Nu a functionat nici asta, guess what, pentru ca Andrei nu e agresiv.

Acum o prietena imi povestea ca ea nu o vede pe nici una din astea OK. Ca cel mai normal e sa faci ca in primul video. Sa castigi prin inteligenta, prin psihologie – sa il faci pe celalalt sa inteleaga ca nu te afecteaza cu nimic orice ti-ar zice. Si ca da, el e cel superior, si e OK asta – nici asta nu cred ca o sa tina, din 2 motive:

  1. pentru ca Andrei nu e la nivelul asta de psihologie avansata – ma rog, sa zicem ca lucram la asta
  2. pentru ca sunt sanse mari ca atunci cand aplici asta sa se ajunga la agresiune fizica. Ceea ce anuleaza prima parte, ca deh, in momentul ala nu mai conteaza ce spui

Practic, am ajuns sa imi spuna Andrei ca lui recreatiile de la scoala nu ii plac deloc, ca le uraste si ca daca nu ar fi recreatii ar fi totul perfect. In clasa a 2-a. Pe bune?!

Pasul urmator: sa vorbesc din nou cu doamna. Se cere o campanie mai ampla de anti-bullying. Culmea e ca citeam ca toti cei implicati sunt victime: si cei ce agreseaza si cei ce primesc agresiunile.

 

Texturi noi

Ieri Clara a inregistrat un nou record: a facut caca in mijlocul sufrageriei ca sa poata sa ia in mana ei caca-ul si sa il duca in mana la WC.

Cred ca e un lucru normal sa fii curios ce fel de textura are caca-ul. O inteleg si o sustin….teoretic.

Ritualuri

Pentru a nu mai ramane loc de dubii pe eternitate, si in acest moment ritualul meu de seara cu Andrei continua: cantam Apa, apa, apaaaa pana ne dor corzile vocale (am zis bine?).

Dar, pentru ca lucrurile bune in viata devin si mai bune cu timpul, s-a cam infiltrat si Clara in cantecul nostru si mai nou si Liviu mai fredoneaza – printre mormaieli ca suntem ridicoli.

Doh!

Numai ca, pana sa intre si Clara in jocul asta, eram doar eu cu Andrei, ca deh, asta era our thing. Asa ca Liviu a inceput si el o traditie in paralel cu Clara, ca sa aiba si ea traditia ei – si ce credeti ca se intampla cand un tatic programator inginer alege o melodie?

…….

suspans

……………….

IMG_20171112_205123.jpg

Da, ati ghicit: taticul alege o melodie din colindele de Craciun! Nici mai mult nici mai putin decat ‘Mos Craciun cu plete dalbe’.  Si in decembrie, si in aprilie, si in iulie, si in septembrie. Year-round.

We ROCK!

A, da, copiilor le place foarte mult #We will rock you. Sa fie un semn?

Nu, e gena.

Iar Clara m-a innebunit cu baletul, deja m-am hotarat sa mai incerc cu unii maine la telefon, primii sunati mi-au zis ca de la 4 ani in sus, mai incercam o data. Adevarul e ca pana si mie mi se pare ca fetita are in miscari o gratie si ….nu stiu, face niste miscari in gen balerina pe care nu avea cum sa le fi mostenit de la nici unul din noi. So….who knows?

Si sa nu uit: am revenit la prea-maritul Pampers de noapte.

Pipi cu regi si briose

Azi am aflat de la briosa bucuriei ca daca il pupa pe Andrei de multe multe ori pe obraz o sa il transforme in rege.

O fi adevarat?

Pana una alta, cu mai putine pupaturi, ca sa nu riscam sa devenim nobili si sa ne marim darile, se pare ca noaptea apare un fenomen nou in familie: pipi in pat. Si da-i si schimba tot si muta copilul in patul nostru. Liviu, care e mai obiectiv decat mine, imi explica in seara asta ca de fiecare data cand se inatmpla fenomenul, faptul ca o iau pe Clara in patul meu si o pup si o tin in brate e egal cu sustinerea si suportul ei in aceasta directie, ca si cum ar primi o recompensa. So…o las in pipi?

IMG_20170603_194948.jpg

Noiembrie si noutati

Clara azi cand am ajuns acasa se plangea ca nu a lasat-o Andrei sa stea la tableta azi decat 3 ore. Mi-a explicat Nana ca asta inseamna 5 minute.

Uf, am luat o pauza mare, am multe de spus.

 

Andrei aseara a avut o pasa proasta si l-am convins sa imi spuna ce il supara, dupa care i-am explicat treaba cu hai sa ne zicem totul, vrei? Asa ca azi am facut progrese, mi-a zis ca ii place de o fata din clasa, si a fost OK sa vorbesc cu doamna sa il mute in banca cu ea 🙂 ca asteapta de nu stiu cand treaba asta (doamna e foarte inteleapta si ii muta la fiecare 3 saptamani cu altcineva in banca).

Dupa care am mai aflat si ca unii din clasa fac misto de el, dar asta nu e tocmai noutate, si nu fac doar de el, deci sa zicem ca nu e atat de grav, doar ca el e copilul meu, deci de fapt e grav, si de aici da-i si te cearta cu Liviu despre cum e mai bine sa procedeze copilul – Liviu il sfatuia in mod foarte intelept sa il ia la bataie pe cel care ii mai spune asa (ii spun Baloiu nu stiu cum, tot felul de porecle). In fine, long story short, am stabilit ca ne vom gandi la niste porecle pe care sa le spuna si el cand mai e atacat, caci daca da ignore nu e cea mai buna metoda. Dar sa ne gandim si noi la ele ca sa fie destul de acide dar nu nesimtite. Doh!

Alti colegi am aflat ca fac misto de el din cauza ca nu stia ce e ala PS5….seriously? S-au nascut cu PS5 in burta mamei? Am stat dupa aia la discutii despre ce inseamna mandria si cu ce ne mandrim (gen chestii realizate de noi, nu cu banii parintilor) si tot asa.

A fost o seara intensa, ce mai.

 

Iar Clara ieri mi-a venit foarte incantata de la baie ca ea a facut caca pe scaunelul mic, dar ca a reusit dupa aia sa mute caca-ul in WC, si tocmai cand ii explicam eu ca nu e OK si ca bla bla, dar e o greseala si toata lumea mai face greseli, si nu ma supar bla bla, sa aflu ca de fapt Nana se supara, si cand intreb mai multe sa aflu ca de fapt Clara mai facuse treaba asta de cateva ori. Demn de mentionat: langa infamul scaunel se afla si olita – gol goluta si curat-curatica. In ea se pare ca nu facem caca.

 

Clara, ca tot suntem la capitolul dezvaluiri, mi-a tot explicat ca e prietena la gradi cu Toto. Care de fapt Toto e un baietel, si il cheama V. Si acest V. se pare ca nu se joaca si nu vorbeste si nu nimic cu Clara, dar ea tot a luat decizia ca el e prieten cu ea, asa ca nu o contrazic.

 

Tot ieri am facut briose si pentru ca nu mai aveam portocale m-am dus pana la magazin si i-am lasat pe indivizi in casa, singuri. M-a sunat Andrei la un moment dat sa imi spuna ca ei s-au apucat sa pregateasca ingredientele si asa a aflat ca avem nevoie sa cumpar si vanilie. Cand a ajuns la cate oua ne trebuie, m-am panicat putin ce-i drept, dar mi-am dat seama ca mai rau decat caca pe scaun n-am ce sa gasesc (niste oua prin bucatarie, ce mare lucru) si i-am lasat sa continue. Asa ca am terminat briosele in timp record, pentru prima data, cu Andrei ajutandu-ma chiar masiv, si Clara implicata si ea acolo la pus hartiile in forme si la lins coca si mancat coca si lins ciocolata si in general tot ce se putea linge din bucatarie.

Fun!

A, iar Clara e mai nou supra-chemata si briosa bucuriei, pentru ca e foarte vesela, oricat de mult si-ar dori sa il imite pe Andrei la multe lucruri 🙂 O briosa o bucuriei care a stat cam o luna acasa si a lipsit de la gradi pe motiv de….dap, otita. Am ajuns la antibiotic, si scriu aici, ca sa nu mai uitam, ca a facut niste bubite pe fata de la Zynat. Dupa a 4-a zi de luat, dar oricum….Dupa care a ramas cu una din urechi cam infundata, dar din toata nebunia asta macar a invatat sa isi sufle nasul – da, ajunsesem la 3 ani jumate fara sa stim sa suflam nasul, suntem cei mai cool parinti, stiu.

Saptamana trecuta am fost cu Clara la un spectacol de initiere in balet si i-a placut, mai mergem. Next: Spargatorul de nuci.

Pe Andrei l-am inscris la scoala la doamna la niste cursuri de dezvoltare pe partea asta de empatie si inteligenta emotionala. Nu stiu care e treaba sau daca e doar o coincidenta, dar faptul ca azi si ieri am putut avea cu el niste discutii deschise despre problemele din viata lui mi-a placut maxim.

Blog at WordPress.com.

Up ↑